Valer Dorneanu

Stimaþi colegi, domnul ministru mai are de rãspuns la câteva probleme care s-au ridicat.

## **Domnul Doru Crin Trifoi** _Ñ secretar de stat_

## _în Ministerul Justiþiei:_

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Îmi este greu sã mã autoreproduc spiritual ºi sã repet ceea ce am spus ºi asearã la intervenþia domnului deputat Boc. Domnia sa a reluat practic ceea ce a prezentat ºi în ºedinþa de ieri dupã-amiazã. Mã vãd nevoit, pentru a clarifica lucrurile, sã repet ºi eu o parte din argumentele pe care le-am expus deja în ºedinþa trecutã.

În primul rând, doresc sã precizez încã o datã cã nu dezbatem aici delictele de presã. Atât art. 205, cât ºi art. 206 din Codul penal, care se referã la insultã ºi la calomnie nu fac referiri la delictul de presã. Nu au un subiect activ, circumstanþial calificat. Nu se referã la ziariºti, ci la orice cetãþean al României, iar ziaristul, cu toatã calificarea sa specialã, rãmâne, în primul rând, un cetãþean al României ºi, apoi, un membru al unei asociaþii profesionale distincte. Ce este art. 207 pe care domnul deputat Boc doreºte sã-l amendeze ºi care articol nu este cuprins în ordonanþa pe care am înaintat-o spre aprobare Domniilor voastre? Art. 207 instituie o clauzã de exonerare de rãspundere penalã. Ce înseamnã aceasta? Deºi se stabileºte vinovãþia persoanei care a insultat sau a calomniat, ea este apãratã de rãspundere penalã dacã, admiþându-se proba veritãþii, se face dovada cã cele afirmate de Domnia sa au fost exacte, adevãrate, iar afirmaþiile au fost fãcute pentru apãrarea unui interes legitim.

Deci existã aceastã posibilitate ca fãptuitorul, indiferent de calificarea lui profesionalã, deci, chiar ºi jurnalistul, sãºi facã apãrãrile în faþa instanþei de judecatã. Noþiunea, sintagma de ”interes legitimÒ, în opinia noastrã, acoperã ºi pe aceea de interes public.

Am precizat ºi asearã cã modalitatea în care a formulat Domnia sa, domnul deputat Boc, amendamentul, ºi anume aceea de apãrare a interesului public, ºi dovada bunei-credinþe, asociatã cu ideea de proba veritãþii, duc la o concluzie care contrazice chiar ºi etica elementarã.

Eu nu pot sã înþeleg ºi nici Domnia sa cred cã nu ne-a putut explica cum poþi proba interesul public ºi cum poþi proba buna-credinþã atunci când nu s-a admis proba veritãþii. Deci aceasta înseamnã cã faptele afirmate nu sunt adevãrate. Deci o persoanã minte, face afirmaþii calomnioase, insultãtoare la adresa altei persoane ºi cu toate acestea doreºte sã demonstreze în instanþã cã a acþionat pentru apãrarea interesului public ºi cu bunã-credinþã. Este o chestiune ºi ilogicã, ºi neeticã.