Dumitru Dragomir

## Stima˛i colegi,

Doresc s„ v„ aduc ast„zi Ón aten˛ie o problem„ aparent secundar„, dar care, privit„ cu responsabilitate, are implica˛ii ample asupra s„n„t„˛ii, educa˛iei ∫i dezvolt„rii sociale armonioase a copiilor no∫tri. Œn plus, aceast„ problem„ ridic„ un semn de Óntrebare asupra raportului dintre capitalul privat ∫i binele public.

Probabil c„ cei mai mul˛i dintre cei de fa˛„ Ó∫i amintesc de terenurile de joac„ ale copil„riei, de banalele îmaidane“ unde se putea bate mingea, se putea practica, cu pu˛in„ imagina˛ie, orice fel de sport sau de joc. Œn urm„ cu patruzeci de ani, aceste terenuri publice pentru sport ∫i joac„ puteau fi Ónt‚lnite la tot pasul. Œntr-o ˛ar„ pu˛in urbanizat„, ele erau o apari˛ie fireasc„ Ón orice mahala, dar ∫i Ón unele zone centrale. Genera˛ia noastr„, a celor de fa˛„, s-a bucurat a∫adar de binefacerile unor terenuri publice de sport înaturale“, neamenajate, datorate, Ón fond, s„r„ciei comunit„˛ilor locale.

Œn anii ’60 ∫i ’70, c‚nd, Ón marile ora∫e, procesul de urbanizare a devenit mai accentuat, edilii comuni∫ti, cu toate limitele ∫i gre∫elile lor, au proiectat parcuri publice, de multe ori prev„zute cu terenuri pentru fotbal, volei, tenis sau alte sporturi de echip„. Chiar dac„, Ón anii ’80, aceste terenuri au fost neglijate sau au intrat Ón paragin„, ele au oferit genera˛iilor mai tinere ∫ansa sporturilor ∫i jocurilor colective ∫i — aten˛ie! — gratuite, aflate la Óndem‚na tuturor, lucru aflat Ón consonan˛„ cu ideologia regimului comunist. A fost, domnilor, unul din acele lucruri pe care conduc„torii prim„riilor din perioada anterevolu˛ionar„ l-au f„cut mai bine dec‚t cei de ast„zi.

Nu cred c„ trebuie s„ explic nim„nui rolul extrem de important pe care sporturile ∫i jocurile colective practicate Ón copil„rie Ól au nu numai pentru educa˛ia fizic„ a

tinerilor, ci ∫i pentru dezvoltarea lor psihic„ ∫i social„. Banalele îmiu˛e“ din spatele blocului sunt, oric‚t ar p„rea de for˛at, veritabile ∫coli ale vie˛ii. Ele dezvolt„ capacitatea tinerilor de a se socializa, de a intra Ón interac˛iune. Ele Ói Ónva˛„ pe copii spiritul de echip„, importan˛a colabor„rii, a dep„∫irii egoismului elementar. Ele deprind pe tineri cu respectarea unor reguli, cu respectarea partenerului de joc. Modul spontan Ón care un grup de copii inventeaz„ jocuri sportive ∫i elaboreaz„ reguli nu face dec‚t s„ premearg„ creativitatea oamenilor maturi de mai t‚rziu.

Dup„ 1989, terenurile sportive din parcurile publice au fost total uitate de prim„rii. Progresiv, ele au intrat Óntr-un bine venit proces de privatizare. Spun bine venit pentru c„, indiscutabil, capitalul privat poate asigura dotarea modern„ a unor astfel de terenuri. Totu∫i, exist„ riscul ca spa˛iile pentru sportul public ∫i amator s„ devin„ un monopol privat. Acest risc nu putea fi conceput Ón urm„ cu 20 de ani. Dar ast„zi Bucure∫tiul ∫i marile ora∫e sunt Ón plin„ expansiune. Locul maidanelor este ocupat de parc„ri, garaje, chio∫curi ∫i alte construc˛ii. Unde mai pot copiii s„ fac„ sport? Œn parcuri, Ómi ve˛i spune. Ei bine, din p„cate, acest lucru este doar par˛ial adev„rat.