K—nya-Hamar Alexandru

**:**

## Stimaþi colegi,

Intervenþia mea se intituleazã ”Reforma învãþãmântului între necesitate, dorinþã ºi realitate.Ò

Dupã cum ºtiþi, în moþiunea prezentatã de un grup de 85 deputaþi au fost reliefate principalele dificultãþi pe care le întâmpinã învãþãmântul românesc în momentul de faþã, precum ºi modul inadmisibil în care este tratat acesta de actualii guvernanþi, chiar dacã se clameazã peste tot cã acesta este prioritate naþionalã.

Fãrã a repeta argumentele pe care le-am prezentat la discutarea moþiunii ºi în care, în esenþã, arãtam cã ordonanþa de urgenþã nu rezolvã problemele de fond ale învãþãmântului, ci este o mãsurã conjuncturalã, scoasã fãrã o analizã temeinicã, ºi chiar dacã pare o soluþie de moment care rezolvã o situaþie explozivã, ea va avea consecinþe imprevizibile ºi cu siguranþã conflictele ºi nemulþumirile vor reveni foarte curând în rândul elevilor, studenþilor ºi cadrelor didactice.

Trebuie spus clar cã oricât de mare ar fi necesitatea unor restructurãri de fond, oricât de mare ar fi dorinþa de reformã, realitatea este cu totul alta, datoritã faptului cã o reformã realã ºi de fond este imposibil de fãcut în condiþiile de alocare bugetarã actuale. Pe scurt, nu se poate face o reformã de fond privind programele de învãþãmânt, bursele ºi alte facilitãlþi pentru elevi ºi studenþi etc.

În fond, majoritatea mãsurilor de reformã, chiar dacã unele sunt bine intenþionate ºi uneori chiar justificate, acestea sunt de multe ori simple cosmetizãri, iar altele sunt total nefondate, elaborate de ”specialiºtiÒ fãrã experienþã, unii chiar incompetenþi, care copiazã aspecte disparate din alte þãri ºi încearcã sã le ”altoiascãÒ pe sistemul nostru de învãþãmânt. Ca urmare, marea majoritate a cadrelor didactice din învãtãmântul preuniversitar au criticat puternic, competent ºi cu argumente serioase o serie dintre aceste aºa-zise mãsuri de reformã, în special curriculare, pentru diferite forme de învãþãmânt, programele analitice, modul de selectare, elaborare ºi conþinutul manualelor alternative º.a.

Din fericire, în învãtãmântul superior, unde functioneazã o oarecare autonomie universitarã, a fost mai greu

sã se ia mãsuri necorespunzãtoare, chiar dacã s-a încercat acest lucru prin diverse ordine ale M.E.N.

Trebuie spus foarte clar cã, în condiþiile de subfinanþare actuale, reforma este imposibil de fãcut ºi cã de fapt acum, în învãþãmânt, ea seamãnã din ce în ce mai mult cu aºa-zisa reformã din economie, unde prin reformã, restructurare ºi privatizare se înþelege de fapt numai lichidare, disponibilizare ºi vânzarea la preþuri derizorii a întreprinderilor unor anumite persoane sau grupuri de interese apropiate actualei Puteri.

La fel ºi în învãtãmânt, prin reformã a început sã se înþeleagã nu o democratizare, descentralizare ºi libertate academicã, respectiv o schimbare de fond, fãcutã pentru învãþãmânt, ºi nu în interesul unor persoane, ci, din contrã, o tendinþã de centralizare ºi politizare excesivã, care în fond urmãreºte rezolvarea gravelor probleme financiare prin reducere de posturi ºi disponibilizare, prin mãrirea normelor didactice, prin mãrirea formaþiilor de studiu peste limite normale, prin acordarea de salarii, burse ºi subvenþii insuficiente, prin alocarea unor fonduri cu mult sub limitã pentru reparaþii, dotãri ºi investiþii, prin reducerea inadmisibilã a numãrului de elevi din licee ºi de studenþi în universitãþi etc., iar, în final, prin reducerea activitãþilor didactice în unele instituþii de învãþãmânt ºi chiar lichidarea altora.