Corneliu Ciontu

## Stima ˛ i colegi,

Œntr-un editorial semnat Ón urm„ cu c‚teva zile, un pseudojurnalist, Adrian Ursu, decide c„ pe frontonul acestei institu ˛ ii ar trebui scris îParlamentul pro∫tilor“.

Nu doresc s„ abordez aceast„ formul„ sub raport formal; e dreptul falsului jurnalist Ón cauz„ s„-∫i aleag„ epitetele Ón func ˛ ie de propriul cod deontologic. A∫ dori s„ ar„t Óns„ c„, merg‚nd la fondul problemei, Domnia sa se dovede∫te a fi personajul negativ.

Substan ˛ a acuza ˛ iilor domnului Ursu este aceasta: Legea incompatibilit„ ˛ ilor ∫i ritualul declara ˛ iei averilor reprezint„ o mascarad„ care las„ neatinse fundamentele corup ˛ iei. Prin ezit„rile lor Ón fa ˛ a ambiguit„ ˛ ilor legii, parlamentarii rom‚ni dau un spectacol jalnic Ón fa ˛ a aleg„torilor. Haide s„ cercet„m Ómpreun„ dac„ aceste acuza ˛ ii sunt Óntemeiate.

Œnainte de toate, da ˛ i-mi voie s„-i amintesc domnului Ursu c„ a∫a-zisa Lege anticorup ˛ ie nu este o crea ˛ ie a Parlamentului Rom‚niei. Ea a fost conceput„ Ón laboratoarele Guvernului ∫i a fost acceptat„ de o majoritate politic„ disciplinat„.

Toate bre∫ele pe care domnul Ursu le sesizeaz„ acum Ón Legile anticorup ˛ ie ∫i care sunt menite s„ protejeze interesele economice ale principalului partid de guvern„m‚nt, au fost denun ˛ ate la momentul cuvenit de opozi ˛ ie. Nu ne amintim s„ fi primit Ón acest sens un sprijin nemijlocit din partea Domniei sale sau a altor ziari∫ti. Poate c„ altfel ar fi stat lucrurile dac„ massmedia ar fi cerut atunci cu insisten ˛ „ stoparea acestui nedemn spectacol mediatic guvernamental numit anticorup ˛ ie. Pentru c„ este evident, Legea anticorup ˛ ie a fost circul din lipsa p‚inii, jonglerie destinat„ mijloacelor de informare public„. Dac„ aceasta ar fi refuzat-o, ini ˛ iatorii ei ar fi fost obliga ˛ i s„-∫i reconsidere pozi ˛ ia.

Ezit„rile unora din parlamentarii opozi ˛ iei Ón fa ˛ a ambiguit„ ˛ ilor legii sunt fire∫ti, pentru c„ legea e proast„. Este absurd, de pild„, ca directorii unor publica ˛ ii s„ fie trata ˛ i similar cu masa afaceri∫tilor ilici ˛ i infiltra ˛ i Ón economia de stat. Œntotdeauna, de c‚nd exist„ democra ˛ ie parlamentar„, oamenii politici de anvergur„ au condus publica ˛ ii de opinie. Iorga, Maiorescu, Goga, iat„ doar c‚teva exemple majore.

Problema de substan ˛ „, din care izvor„∫te reaua-credin ˛ „ a domnului Ursu, nu este Ónsa aceasta. Ea ˛ ine de strategia de discreditare sistematic„ a Parlamentului Ón beneficiul Guvernului. Institu ˛ ia parlamentar„ este — ∫i domnul Ursu ar trebui s„ ∫tie asta — una fragil„, vulnerabil„ Ón fa ˛ a opiniei publice lipsite Ónc„ de cultura democratic„. Marcat„ de mo∫tenirea sa autocratic„, Rom‚nia anului 2003 nu este nici pe departe o republic„ parlamentar„ sau semiparlamentar„. Ea are un singur centru de conducere, Executivul. Parlamentul, prin majoritatea sa proguvernamental„ docil„, nu face dec‚t s„ se supun„

ordinelor venite dinspre Palatul Victoria ∫i, eventual, dinspre Cotroceni.