Norica Nicolai

## Stimaþi colegi,

Poate, nu aº fi intervenit, fiind o chestiune tehnicã, dacã, dincolo de componenta tehnicã, aceastã lege nu punea ºi o problemã de principiu.

Suntem, paradoxal, dupã 12 ani de democraþie, în prezenþa Legii nr. 5 a gospodãriei comunale, fosta lege comunistã. Singura diferenþã este cã noþiunea de ”blocÒ prezentã în acea lege se înlocuieºte în prezenta lege cu noþiunea de ”condominiuÒ.

În condiþiile actualei legi, în care centralismul democratic dominã structura ºi modul de abordare a legii, autonomia localã devine, în viziunea acestui Guvern, o vorbã de dânºii inventatã sau nu ºtiu de cine ºi nu ºtiu pentru uzul cui, în nici un caz pentru cea a autoritãþilor locale.

Aceastã lege sfideazã o serie de principii fundamentale de drept ºi, printre acestea, noþiunea de proprietate Ñ proprietate care, sigur, în abordarea comunistã a ideii de bloc nu exista Ñ este profund sfidatã.

Vã pot cita art. 49, care prevede cã ”aparatele de mãsurare a energiei termice, proprietatea cetãþeanului, se

predau în administrare ºi exploatare operatorului, contravaloarea acestora urmând sã fie recuperatã de la acesta, prin deducerea lunarã din factura de platãÒ.

Stimaþi colegi, este inadmisibil sã-mi iei exercitarea unui atribut al dreptului de proprietate. Este dreptul meu sã decid asupra destinaþiei, asupra dispoziþiei bunului pe care îl deþin în proprietate. Las la o parte faptul cã toate datele tehnice, stabilirea de preþ se face dincolo de orice criteriu de economie de piaþã.

Sigur, nu existã concurenþã, pentru cã suntem în prezenþa monopolului regiilor în acest domeniu ºi va trebui sã jucãm în raport de criteriile acestui monopol.

Un alt aspect care sfideazã dreptul de proprietate priveºte încheierea contractului economic. Pentru spaþiile de utilitate comunã, calitatea de titular de contract o au asociaþiile proprietarilor legal constituiþi.

Legea nr. 114/1996, Legea locuinþei, art. 35, instituie însã o normã de recomandare în ceea ce priveºte asociaþiile de proprietari, dar vã învederez cã existã în România ºi asociaþii de chiriaºi care, dacã analizãm printr-o interpretare legalã aceastã lege, nu pot avea calitatea de titular de contract. Aceºti oameni rãmân în afara contractãrii unuiÉ furnizãrii de energie termicã prin acel contract-abonament?!

De asemenea, nu este pentru prima oarã când cetãþeanul împrumutã statul.

Art. 53 alin. 4 prevede cã suntem obligaþi, în baza acelui contract-abonament, sã încheiem cu plata anticipatã a unei sume reprezentând contravaloarea prezumatã a cantitãþii de energie furnizatã pentru o lunã, urmând ca, dacã aceastã energie nu se compenseazã, sã ne fie restituitã cândva. Este un credit mascat al acestor tipuri de societãþi.

Ceea ce dovedeºte încã o datã maniera de reglementare de tip centralist este capitolul ”SancþiuniÒ la care Guvernul ne obligã.