Ion Mogoº

## Stimaþi colegi,

Sunt realitãþi pe care nu le puteþi contesta, indiferent cât de apropiaþi sunteþi de practica judiciarã ºi de lucrurile concrete consumate în faþa instanþelor de judecatã, nu neapãrat apãrarea proprietãþii prin invocarea legitimei apãrãri. Pe mine mã intereseazã mai puþin dacã-mi furã televizorul din casã sau maºina de cusut sau, ºtiu eu, de spãlat, cât mai mult viaþa ºi integritatea mea ºi a familiei mele. Pentru cã eu nu aºtept ca infractorul care-mi intrã în casã prin modalitãþile ºi fanteziile pe care le are la îndemânã, ce face el? El întâi te omoarã, te schilodeºte, te lasã nenorocit pe viaþã ºi dupã aceea vede dacã are ce-þi fura din casã.

Deci, sã nu se înþeleagã neapãrat cã prin legitimã apãrare nu vizez decât apãrarea proprietãþii. Nu asta, ci a persoanei în primul rând. Iar ideea de prezumþie privind legitima apãrare se va consuma la fel ca ºi prezumþia de nevinovãþie. Adicã va fi inexistentã. Eu, pledând pentru sintagma ”se considerãÒ, vã rog sã mã credeþi cã voi stârni oprobiul tuturor colegilor mei avocaþi. Le ia pâinea de la gurã. Ideea de prezumþie presupune oricând posibilitatea de a se manifesta în instanþã ºi a veni cu tot soiul de fantezii ºi de lucruri procedurale, dar care se înscriu în dreptul la apãrare, ºi nu aºa cum se va întâmpla în situaþia în care dumneavoastrã ºi noi, aici, vom considera cã este utilã ideea de sintagmã cã ”se considerãÒ.

Vreau sã înþelegeþi, vã rog, cã ceea ce se pledeazã de la tribuna Parlamentului pentru toþi colegii, pentru dumneavoastrã, care luaþi decizia, hotãrârea aici, prin vot, este un lucru extrem de responsabil ºi sã facem o datã pentru totdeauna ca legislaþia penalã sã constituie nu numai instrument de temere dar ºi de educare a celor care au asemenea intenþii ºi, din pãcate, sunt din ce în ce mai frecvente ºi mai periculoase pentru societatea noastrã. Sunt pentru intervenþia radicalã pentru cã numai în felul acesta putem paraliza... ºi aici, parþial, sã nu credeþi care cumva cã în felul acesta am rezolvat criminalitatea în interiorul unei locuinþe sau a unei proprietãþi. Nicidecum! Ei îºi vor asuma riscuri în continuare.

În primul rând, pentru noi înºine, gãsiþi într-o asemenea situaþie de a riposta, fãrã ca legiuitorul sã mã aresteze, mã rog, organul abilitat sã mã aresteze ºi dupã aceea sã demonstrez cã eu sunt în situaþia de a fi nevinovat, invocând legitima apãrare, ºi dupã o perioadã îndelungatã sau mai puþin îndelungatã de vreme, sã se constate acest lucru. Nu! Acest lucru trebuie sã reprezinte realmente o temere ºi un obstacol pentru toþi cei care au intenþia de a ucide, de a vãtãma într-un chip ireversibil în propria locuinþã, prin toate mijloacele, fãrã ca el sã fie protejat în vreun fel. Nu are ce cãuta acolo! Pentru extratereºtri, nici-o grijã, ºi pentru cei care ajung accidental într-o proprietate. Aici nu se pun lucrurile atât de radical. Eu mã îndoiesc cã cineva va riposta în condiþiile în care, ºtiu eu, gãseºte pe cineva în faþa porþii, încercând sã descuie intrarea acolo, ºi va riposta într-un chip atât de violent. Lucrurile ºi practica o vor demonstra.