Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·2 mai 2003
other
Emil Grigore Rãdulescu
Discurs
Stimaþi colegi,
Vã prezint astãzi, pe scurt, un caz de imixtiune a reprezentanþilor Puterii în desfãºurarea unui dosar penal cu care se confruntã Parchetul de pe lângã Tribunalul Prahova.
Mai precis, organele de cercetare penalã din judeþul Prahova, respectiv: Poliþia municipiului Ploieºti ºi mai apoi Parchetul de pe lângã Tribunalul Prahova au fost sesizaþi cu o plângere (Dosar penal 1126/P/2003) împotriva numitei Bem Maria pentru comiterea infracþiunilor de înºelãciune (art. 215 Cod penal), instigare la mãrturie mincinoasã (art. 260 Cod penal), fals (art. 290 Cod penal) ºi uz de fals (art. 291 Cod penal), ºi anume: aceastã persoanã, folosindu-se de un testament olograf, autentificat prin mãrturiile a douã persoane, rude cu învinuita, ºi neºtiutori de carte, se adreseazã instanþelor de judecatã din judeþul Prahova cu mai multe cereri de revendicare a unor bunuri imobile aflate pe raza judeþului Prahova, bunuri pe care, cu inducerea în eroare a instanþelor judecãtoreºti respective le câºtiga, escrocând astfel numeroºi cetãþeni ai judeþului.
Când aceºtia se conving de neautenticitatea testamentului ca ºi de mãrturiile mincinoase ale persoanelor care au ajutat-o la autentificarea testamentului se adreseazã organelor în drept, sperând în pedepsirea acesteia ºi în repunerea lor în situaþia anterioarã comiterii gravelor erori judiciare cãrora le-au cãzut victime instanþele prahovene.
Cercetãrile în acest dosar au durat peste un an ºi jumãtate: din august 2001, când a fost sesizatã Poliþia municipiului Ploieºti, ºi pânã în prezent. În cauzã s-au administrat mai multe probe: s-au efectuat trei expertize grafologice: una de cãtre Poliþia municipiului Ploieºti, a doua de cãtre Laboratorul interjudeþean de expertize criminalistice Bucureºti, iar cea de-a treia de cãtre Laboratorul central de expertize criminalistice Bucureºti (forul cel mai înalt în acest domeniu), toate trei cu acelaºi rezultat. Concluziile oamenilor de ºtiinþã au fost acelea cã testamentul prezentat de învinuitã drept act de proprietate nu a fost scris, semnat ºi datat de mâna pretinsei testatoare; mai mult decât atât, el nu cuprindea toate elementele cerute de Codul civil pentru autentificarea unui testament: data completã (zi, lunã, an de datare); martorii prezentaþi de învinuitã la autentificarea testamentului în faþa notarului au declarat organelor de cercetare penalã cã au fost îndemnaþi sã dea acele declaraþii, ei nefiind de faþã la întocmirea testamentului.
Toate aceste probe au condus la concluzia existenþei vinovãþiei acestei persoane, ba chiar la pericolul public pe care aceasta îl reprezintã nu numai pentru oamenii oneºti cu care intrã în contact, ci ºi pentru organele de cercetare penalã ºi pentru instanþã, utilizând manopere dolosive pentru a ascunde ºi denatura adevãrul ºi a obþine astfel foloase importante de pe urma acestor fapte.
Procurorul care instrumenteazã cazul a înþeles pericolul social reprezentat de învinuitã ºi a considerat oportunã mãsura arestãrii preventive, mãsurã care, deºi se impunea þinând cont de situaþia creatã, nu a fost aprobatã.