Szabó Ödön

Stimată doamnă președinte, Domnule președinte,

Dragi colegi,

Secolul al XX-lea a fost nu doar un secol al celor două războaie mondiale, ci și perioada în care umanitatea a trăit experiența aplicării unor extremisme ideologice. Extremismul de dreapta și-a dorit exterminarea unor semeni de-ai noștri, în principal din cauza apartenenței la o anumită rasă, etnie, religie sau cultură.

Extremismul de stânga a vrut să șteargă de pe fața pământului, prin lupta de clasă, acea parte a societății care era mai performantă, mai cultă, mai înstărită.

Rezultatul acestor politici statale promovate în numele unor ideologii este printre cele mai negre pagini din istoria omenirii.

Regiunea noastră, Europa Centrală și de Est, din păcate, a avut neșansa ca ambele mișcări extremiste să-și pună în practică ideologiile distrugătoare. Când la noi se adoptau legile antievreiești, mișcarea legionară înflorea și dictatura antonesciană organiza pogromuri împotriva propriilor cetățeni, în Ucraina, parte a URSS, conducătorii comuniști, prin politici opresive, au dezumanizat milioane de oameni. Unii au fost deportați, alții au fost deposedați de proprietăți, fiind constrânși să intre în colhozurile sovietice și, în final, enorm de mulți au fost lăsați în mod deliberat să moară de foame.

## Stimați colegi,

Este ceva de neimaginat ca, în poate cea mai fertilă zonă a continentului nostru, din cauza unor politici promovate de un stat și conducerea sa, extrem, extrem de mulți cetățeni să fie împinși într-o zonă în care nu mai există demnitate umană și supraviețuirea să fie posibilă, în multe situații, doar prin canibalism.

Politica de „dechiaburizare” a societății, a colectivizării forțate, a impunerii cotelor fixe de produse agricole, de multe ori peste producție, realizarea de liste negre cu colhozurile, satele care nu au atins țintele de predare dinainte stabilite, oprirea migrației din zonele afectate de foamete spre alte zone, orașe, exportarea de produse agricole când milioane de cetățeni proprii suferă și mor de foame*