Remus Mihai Goțiu

Stimate colege,

Stimați colegi,

Bună dimineața!

Astăzi vreau să vă aduc spre cunoștință câteva date din raportul „Nations in Transit” pe anul 2017, realizat de Freedom House și dat publicității recent. Conform acestui raport care analizează de ani buni evoluția statelor din Europa de Est, Balcani, Caucaz și Asia Centrală – fostele state sovietice –, România se menține în categoria țărilor considerate a avea o democrație semiconsolidată, cu un scor de 3,39. Scorul ne plasează pe locul 9 din 22 de țări monitorizate. Spre comparație, pe prima poziție se află Estonia, cu un scor de 1,93, în timp ce ultima poziție e ocupată de Kârgâzstan, cu un scor de 6.

Pentru a obține scorul unei țări, raportul analizează șapte categorii: gradul de democrației a guvernanței naționale, gradul de democrație a guvernanței locale, procesul electoral, societatea civilă, independența presei, independența justiției și corupția. Fiecare categorie este notată de la 1 la 7, iar un scor cât mai mic reprezintă un nivel de democrație ridicat, în timp ce unul mai mare denotă probleme în acea categorie.

Comparativ cu raportul „Nations in Transit 2016”, România a urcat o poziție, ajungând pe locul 9, cu cel mai bun scor din ultimii ani, cea mai bună categorie pentru România fiind societatea civilă, cu scorul de 2,25. La polul opus se află independența presei, cu scorul de 4,25.

Ce doresc să subliniez e faptul că scorul societății civile a fost, în mod constant în ultimii ani, cel care a tras România în sus în percepția și rapoartele organismelor internaționale neguvernamentale preocupate de monitorizarea democrației din diferite țări. Ce este însă mai important e că acest raport nu face decât să constate o stare de fapt: într-adevăr, în ciuda numeroaselor obstacole care i s-au pus, societatea civilă a avut o contribuție absolut remarcabilă în democratizarea și modernizarea României actuale. Fie că vorbim de organizații nonguvernamentale instituționalizate, de mișcări de la firul ierbii ori de mișcări de stradă masive, societatea civilă autohtonă nu doar că a stopat decizii aberante și/sau abuzive ale decidenților politici, ci a și devenit un model pentru implicările civice europene, protestele românești ajungând un bun cultural de export în întreaga Europă.

Cum s-au gândit decidenții politici din arcul puterii să recompenseze aceste merite ale societății civile, care, nu de puține ori, a făcut și treaba lor? Ei bine, semnalele sunt din ce în ce mai dure și mai amenințătoare. Soarta procentului de 2% din impozitul pe venit pe care cetățenii îl puteau direcționa direct către diferite organizații nonguvernamentale a devenit incertă. Discuțiile legate de modificarea Ordonanței nr. 26/2000, în sensul adăugării unor obligații suplimentare, unele dintre ele de un birocratism dus la extrem, menite să blocheze activitățile ONG-urilor, au ajuns în atenția publică la sfârșitul săptămânii trecute. Și tot la sfârșitul săptămânii trecute a explodat bomba privitoare la intenția de schilodire ori chiar de anihilare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces al cetățenilor la informațiile de interes public. Mi-ar fi plăcut să cred că toate acestea sunt doar coincidențe, dar nu sunt. Declarațiile făcute de unii lideri ai PSD nu lasă loc de echivoc: se dorește desființarea sau îngrădirea activității organismelor societății civile. Ne-au lovit și pe noi orbanismul și putinismul, cu tot ce au aceste curente mai nedigerabil și mai urât mirositor.