Dinu Giurescu

Stimate doamne și stimați domni deputați, Onorată asistență,

În conformitate cu prevederile art. 63 alin. (3) din Constituția României, Camera Deputaților, în componența rezultată în urma alegerilor parlamentare din 9 decembrie, se întrunește astăzi, la convocarea Președintelui României.

Declar deschisă prima ședință a Camerei Deputaților din cea de-a VII-a legislatură.

Vă informez că din totalul de 412 deputați aleși până la acest moment și-au înregistrat prezența la lucrări, pe listele de prezență, 322, iar 90 sunt absenți. Cvorumul legal este întrunit.

În temeiul art. 2 alin. (4) din Regulamentul Camerei Deputaților, îmi revine mie, ca decan-deputat în Colegiul uninominal nr. 19 din Circumscripția electorală nr. 42, din

partea Uniunii Social-Liberale – Partidul Conservator, îmi revine îndatorirea de onoare, până la alegerea președintelui Camerei Deputaților, să conduc lucrările acesteia, în calitate de președinte, adică de decan de vârstă – mai are și vârsta avantajele ei câteodată –, asistat pe rând de doi dintre cei mai tineri deputați, care, potrivit datelor primite de la Biroul Electoral Central, în ordine alfabetică, sunt: doamnele deputat Gabriela-Maria Podașcă, din partea PSD; Elena Cătălina Ștefănescu, tot din partea Partidului Social Democrat; domnul Molnar Zsolt, din partea UDMR, și domnul Radu Surugiu, din partea Partidului Național Liberal.

În ședința de astăzi am beneficiul să fiu asistat de doamna Gabriela-Maria Podașcă și de domnul Radu Surugiu și le mulțumesc dinainte pentru serviciul pe care-l îndeplinesc. Doamnelor și domnilor deputați,

La acest moment al desfășurării ordinii de zi, să-mi dați voie să vă împărtășesc câteva gânduri care sunt pornite din experiența mea de profesor și de cercetător al istoriei noastre.

România noastră de astăzi însumează o evoluție: plus și minus de-a lungul unui îndelungat răstimp. Ca atare, ne întrebăm cum va fi țara noastră de mâine.

Pentru a putea răspunde la această întrebare, dați-mi voie să ne îndreptăm spre realitățile pe care le trăim.

De interesul național se vorbește mult și adesea. El este însă peren. El ne însoțește din momentul în care ne naștem și pleacă din noi în momentul în care ieșim de pe scenă. De fapt, acest interes, până la urmă, se poate defini că este ceea ce vrem să fim, adică oameni liberi, prosperi și respectați.

De aici și nevoia unui proiect național pentru propășirea țării, fiindcă de prea multe ori s-a făcut o confuzie între scop și mijloace.

Și încep, după a mea meserie, încep cu școala. Școala și slujitorii ei să încercăm să-i repunem în drepturile lor. Avem obligația de a ne recunoaște și a cinsti limba și literatura română, istoria și geografia patriei, identitatea noastră; deopotrivă am moștenit aceste valori și ele vor merge mai departe.

Tot acum pot să spun că celelalte comunități etnice își afirmă individualitatea și cultura, își exercită efectiv drepturile și libertățile constituționale.