Parlamentul României dã o înaltã apreciere efortului pe care dumneavoastrã îl dedicaþi reuºitei ambiþiosului ºi vizionarului proiect european de extindere. Lãrgirea Uniunii Europene reprezintã o ºansã istoricã de a extinde stabilitatea, democraþia ºi statul de drept la nivelul întregii Europe, ceea ce poate duce la realizarea celui mai solid
proiect de pace continental. Idealul european a devenit un stimulent puternic pentru transformãrile democratice în centrul ºi estul Europei.
Îm face plãcere sã vã reamintesc, domnule Verheugen, cã într-un recent discurs pe care l-aþi þinut la Berlin, la 3 aprilie anul curent, Excelenþa voastrã constatã cã una din marile întrebãri ale Europei, la începutul secolului al XXI-lea, este cum vom putea evita o nouã împãrþire a Europei, de data aceasta nu printr-o graniþã între blocuri militare, ci printr-o graniþã între cei cu speranþe în viitor ºi cei fãrã speranþe.
Încrederea dumneavoastrã, domnule comisar european, faþã de procesul de extindere a Uniunii Europene, hrãneºte speranþele celor 23 de milioane de cetãþeni ai României, din care peste 80% sprijinã demersul þãrii noastre de integrare în Uniunea Europeanã.
Apreciem cã prezenþa dumneavoastrã aici este atât o formã de încurajare, cât ºi un act de solidaritate cu aspiraþiile românilor de participare la construcþia europeanã. Strãduinþa continuã pentru solidaritate ºi coeziune reprezintã, de altfel, o valoare europeanã distinctã.
România este decisã sã punã rapid în practicã promisiunile ºi angajamentele faþã de partenerii noºtri europeni. Privatizarea ºi restructurarea rapidã, dezvoltarea instituþionalã, crearea unui mediu de afaceri prietenos, combaterea corupþiei ºi accelerarea armonizãrii legislative, cu efecte pozitive asupra ritmului negocierii de aderare sunt prioritãþi strategice ale noului Guvern de la Bucureºti.
Parlamentul României este angajat pe deplin în acest efort de reformã ºi integrare europeanã. Optimizarea ºi accelerarea procedurilor legislative în ambele Camere ale Parlamentului a fãcut posibilã creºterea eficienþei procesului legislativ.
Doresc totodatã sã vã informez, domnule comisar european, cã, alãturi de sarcina noastrã principalã ca parlamentari, care este aceea de a face tot ce este necesar pentru a armoniza legile noastre cu standardele juridice ale Uniunii Europene, în calitate de reprezentanþi nemijlociþi ai cetãþenilor, dorim sã le oferim rãspunsuri ºi clarificãri problemelor legate de viitorul nostru în Europa, astfel încât atitudinea realistã ºi pozitivã despre Uniunea Europeanã sã creascã în rândul cetãþenilor.
Sunt convins cã întrunirea de astãzi, în cadrul cãreia domnul comisar Verheugen ne va împãrtãºi câteva reflecþii despre extindere ºi viitorul comun european ºi ne va oferi, cu generozitate, ºansa de a-i pune întrebãri legate de frãmântãrile noastre, va fi un foarte bun prilej de cristalizare reciprocã a percepþiilor privind procesul bidirecþional de integrare europeanã.
În finalul scurtei mele alocuþiuni de deschidere, permiteþi-mi sã vã prezint câteva repere ale biografiei domnului GŸnter Verheugen.
Domnia sa s-a nãscut la 28 aprilie 1944 ºi este cãsãtorit.
A studiat istoria, sociologia ºi ºtiinþele politice la Kšln ºi Bonn.
Timp de 30 de ani a jucat un rol esenþial în mecanismul de decizie a politicii externe în Bundestagul german, în Ministerul Federal de Externe din Germania ºi în Internaþionala Socialistã.
În debutul carierei sale profesionale a ocupat funcþia de ºef al Diviziei de relaþii publice în Ministerul Federal de Interne ºi apoi ºef al Grupului operativ de analizã ºi informaþie din Ministerul Federal de Externe.
Între 1983 ºi 1999 a fost membru al Bundestagului german, din partea Partidului Social Democrat, activând în Comisia pentru afaceri externe.
Între 1998 ºi 1999 a ocupat funcþia de ministru de stat în cadrul Ministerului Federal de Externe.
Alte repere ale activitãþii Excelenþei sale cuprind funcþia de redactor-ºef al ziarului Partidul Social Democrat, format între 1987Ð1989, preºedinte al Consiliului Radioului ”Deutsche WelleÒ între 1990Ð1999.
Din 1997 domnul Verheugen este preºedinte al Consiliului pentru pace, securitate ºi dezarmare al Internaþionalei Socialiste.
Stimate domnule comisar european Verheugen, sunt onorat sã vã adresez invitaþia de a lua cuvântul în faþa Camerelor reunite ale Parlamentului României. **Domnul GŸnter Verheugen Ñ** _comisar pentru extindere în Comisia Europeanã_ **:**
Într-adevãr, este o plãcere sã mã aflu din nou în România.
Este o plãcere sã mã pot adresa celor douã Camere ale Parlamentului României. Este, într-adevãr, o onoare pentru mine cã s-a putut organiza aceastã reuniune a celor douã Camere.
A trecut peste un an de când s-a luat decizia, la nivelul summit-ului de la Helsinki, din partea Consiliului Europei, de a deschide negocierile de aderare cu România. Acest lucru nu s-a întâmplat cu foarte multã vreme în urmã ºi, cu toate acestea, putem spune cã a trecut destul timp, astfel încât sã putem acum vedea care au fost progresele înregistrate, ºi sã vedem care sunt ºi provocãrile ce se aflã în faþa noastrã.
De când a fost creatã Uniunea Europeanã, ºi anume în urmã cu aproximativ 50 de ani, aceasta s-a dezvoltat în mod constant. S-a creat o piaþã unicã, s-a introdus ideea monedei unice ºi, de asemenea, este vorba despre o creare Ñ care se continuã Ñ a unei zone de libertate, de securitate, de justiþie pentru toþi cetãþenii europeni, ceea ce înseamnã cã s-au creat niºte jaloane esenþiale care sã ducã la o uniune tot mai stânsã a populaþiilor care trãiesc în Europa. Forþa aceasta magneticã, de atracþie magneticã a proiectului european a fost atât de mare în ultimele decenii, astfel încât multe þãri, un ºir întreg de þãri s-au decis sã adere la acest proiect. La început, sigur, erau 6 membri, dupã aceea am ajuns la 15 membri ºi vreau sã spun cã 13 alte state din Europa Centralã ºi de Rãsãrit sunt acum candidate la aderare. România este unul dintre aceste state ºi nu exsitã nici un fel de reducere a potenþialului numãrului de þãri care doresc sã adere la Uniunea Europeanã. Lista de aºteptare a candidaþilor actuali potenþiali de a adera nu este o coincidenþã, pentru cã Uniunea Europeanã poate sã fie ºi a ºi fost un instrument de exportare a pãcii, a stabilitãþii, a democraþiei, prosperitãþii în întreaga Europã. Robert Schumann spunea, în anul 1963: ”Noi trebuie sã construim o Europã unitã, dar nu numai în interesul unor popoare libere!Ò Trebuie sã fim, în acelaºi timp, în mãsurã sã le urãm ”Bun sosit!Ò acestor popoare care se aflã în partea de rãsãrit a Europei, care, sigur, dupã ce au fost eliberate de represiunea în care au fost nevoite sã trãiascã, sunt dispuse sã adere la Uniunea Europeanã.
Nu putem sã spunem cã actuala lãrgire, extindere a Uniunii Europene este unicã. Noi am avut ºi avem în continuare o ºansã istoricã de a unifica, de a uni Europa nu prin forþã, ci în mod paºnic ºi pe baza unor valori comune: democraþie, supremaþia legii, respectul faþã de drepturile omului ºi protecþia minoritãþilor. Toate acestea sunt valorile noastre comune.
În iunie 1993, Consiliul Europei, ºi întrunirea sa care a avut loc la Copenhaga, a stabilit un set de criterii pe baza cãrora noile state vor putea sã adere la Uniunea Europeanã ºi acest lucru a avut un impact pozitiv asupra posibilitãþii statelor de a adera. Ne este, în momentul de faþã, mai clar decât altã datã, ºi mã refer la Conferinþa care a avut loc la Nisa. Este vorba de summit-ul din decembrie de la Nisa. Deci ne este acum, dupã ce am depãºit momentul acestei conferinþe, ne este mai clar ca pânã acum cã Uniunea Europeanã ar trebui sã îºi þinã deschise uºile în ceea ce priveºte aderarea de noi membri la Uniunea Europeanã. Deciziile care s-au luat la Nisa au dat la o parte ultimele obstacole instituþionale care mai existau în calea extinderii Uniunii Europene ºi de îndatã ce Tratatul de la Nisa va fi ratificat Uniunea Europeanã va fi dispusã sã primeascã noile state candidate care îndeplinesc condiþiile economice ºi politice necesare pentru a adera.
În momentul de faþã noi nu ne punem întrebarea dacã vor fi admise noi state, ci ne puntem întrebarea când se va întâmpla acest lucru. Este o chestiune de timp când va putea sã aparã momentul în care fiecare stat candidat sã poatã, într-adevãr, sã fie adoptat în cadrul Comunitãþii Europene.
Uniunea Europeanã este pregãtitã, de fapt, sã se miºte foarte repede ºi Comisia a ºi elaborat un fel de schiþã, nu?, un fel de grafic în timp, astfel încât urmãtorul pas sã aibã loc la sfârºitul anului 2002 ºi care sã constituie o replicã a summit-ului de la Nisa.
Primele state care au aderat în momentul de faþã vor putea sã participare la urmãtoarele alegeri care vor avea loc în Parlamentul European în anul 2004.
Vreau sã mai adaug faptul cã deja vedem niºte prime semne pozitive de progres care au fost înregistrate în deschiderea discuþiilor de negociere în timpul preºedinþiei suedeze.
Comisia, de asemenea, a fãcut ºi face în continuare o sumedenie de demersuri, astfel încât sã poatã fi continuate negocierile cu statele care doresc sã adere.
Uniunea Europeanã va monitoriza, cu siguranþã, demersurile României, în ideea aderãrii ei la Uniunea Europeanã.
Doamnelor ºi domnilor parlamentari,
În ce priveºte pregãtirile României de acces, existã semnale pozitive ale Consiliului Europei date la Nisa, de relevanþã pentru România. Nu existã nici un dubiu cã Uniunea Europeanã este angajatã în a saluta România ca membru în momentul în care va fi pregãtitã de aderare. Uniunea Europeanã doreºte ºi necesitã România. Þara a jucat ºi poate continua sã joace un rol inestimabil, ca o sursã a stabilitãþii în regiune, iar noi toþi ºtim cât de importantã este stabilitatea în aceastã regiune. România are multe de demonstrat, de dovedit vecinilor: o democraþie bine stabilitã, un progres vizibil ºi în tratamentul minoritãþilor naþionale. Aceste progrese pot fi un exemplu din care se pot inspira ºi alte state din regiune.
De asemenea, a existat o participare constructivã a României în pactul de stabilitate. Sã spun foarte clar: România nu este încã în interiorul pactului de stabilitate pentru cã necesitã sã fie stabilizatã ºi România trebuie sã contribuie la stabilitate.
Dupã cum ºtiþi, în anul acesta România deþine ºi preºedinþia O.S.C.E. România a demonstrat energie ºi entuziasm în aceastã sarcinã extrem de importantã. Nu pot decât sã aplaud eforturile pe care le-aþi fãcut ºi sã vã încurajez sã continuaþi în acelaºi mod. Este ºi cazul altor state candidate. A stabili un orar pentru accesul României în Uniunea Europeanã depinde de eforturile României. Uniunea Europeanã va continua sã susþinã ºi sã faciliteze acest proces, dar, oricum, România însãºi este cea care trebuie sã facã progresele. Ca alte state din centrul ºi estul Europei, candidate la aderare, România, dupã cãderea comunismului, a trebuit sã facã faþã unei duble provocãri. Pe de o parte, sã ducã la bun sfârºit tranziþia în economia de piaþã ºi la o democraþie deplinã. Pe de altã parte, sã se pregãteascã pentru a deveni membrã a Uniunii Europene. Este important sã accentuãm cã aceste douã provocãri se suprapun. Reforma politicã ºi economicã în România este esenþialã, este, fãrã îndoialã, cheia supravieþuirii în lumea de astãzi ºi este baza prosperitãþii þãrii. România va trebui sã îºi completeze sarcina dificilã de a duce reforma la bun sfârºit în orice situaþie,. chiar dacã nu va deveni membrã a Uniunii Europene.
Singura întrebare care se pune este: România doreºte sã parcurgã acest drum de una singurã, într-o situaþie izolatã, sau ghidatã ºi susþinutã de Uniunea Europeanã, ca un stat respectat ºi membru egal al unei lumi moderne? Aceasta este problema.
Guvernul Român ºi poporul rãmân au rãspuns la aceastã întrebare în momentul în care au decis sã solicite aderarea la Uniunea Europeanã ºi îmi pare foarte bine sã pot spune acest lucru. În þara dumneavoastrã existã un foarte puternic consens naþional în ce priveºte integrarea europeanã. Nici o altã þarã, candidatã la aderare, nu are o asemenea susþinere din partea opiniei publice ca cea existentã în România. Pentru mine acest lucru înseamnã cã speranþele oamenilor din þara dumneavoastrã sunt extrem de ridicate ºi aceasta ne incumbã o responsabilitate specialã. În pregãtirea pe care o face pentru acces, pentru aderare, România a fost realistã. Spre deosebire de alte state candidate, România a trebuit sã îºi porneascã eforturile de la un nivel destul de jos, pentru cã, în cazul dumneavoastrã, moºtenirea trecutului a fost o povarã deosebit de grea. Dar România a fãcut deja progrese considerabile ºi apreciez în mod deosebit progresele fãcute. Însã, în mod evident, existã încã foarte multe de fãcut. Nu este surprinzãtor cã România nu se aºteaptã sã fie printre primele state care vor adera, pentru cã ºi-a propus niºte obiective în mod realist, pe care le piveºte ca pe un proiect pe termen mediu. Eu înþeleg acest lucru, iar, pe de altã parte, pentru a-þi îndeplini niºte obiective pe termen lung trebuie sã ai ºi acþiuni stabilite pe termen scurt. România trebuie sã demonstreze acest lucru în viitor. România trebuie sã demonstreze ºi doreºte sã demonstreze ºi în anul 2002, ca ºi statele mai avansate, cã a reuºit sã obþinã progrese substanþiale.
Eu salut foarte mult angajamentul Guvernului român de a se lãsa judecat pe baza faptelor sale, ºi nu pe baza promisiunilor. Uniunea Europeanã nu se aºteaptã la
miracole, de la o zi la alta, dar noi dorim sã vedem, în mod limpede ºi neechivoc, cã existã dovada unor reforme substanþiale, care pot fi fãcute ºi pe termen scurt, pentru cã este esenþial sã se facã progrese în douã domenii-cheie: reforma economicã ºi reforma în administraþia publicã. Ameliorãrile în aceste douã domenii vor fi un beneficiu extraordinar pentru întreaga þarã. Ele vor face posibilã o progresare a României în ceea ce priveºte negocierile de aderare.
Rolul Parlamentului va fi decisiv, pentru cã pe umerii dumneavoastrã se va afla sarcina principalã de a adopta legislaþia necesarã, care sã facã cetãþenilor României viaþa mai uºaorã ºi care sã permitã, într-un viitor mai apropiat, ca România sã devinã membrã a Uniunii Europene. ªi eu am încredere cã dumneavoastrã aveþi aceste abilitãþi. Aº da un exemplu, în ce priveºte adoptarea Legii privind regimul strãinilor. Este o lege importantã ºi, în legãturã cu acest progres, vor fi ºi deciziile Comisiei în ce priveºte actualele restricþii asupra vizei pentru cetãþenii României.
Membrii Parlamentului României pot, de asemenea, sã joace un rol important în a explica ce înseamnã provocarea de a fi þarã membrã a Uniunii Europene, iar susþinerea publicã a maselor largi este vitalã. Reforma necesitã un dialog cu cetãþenii. Parlamentarii trebuie sã dezbatã, pânã la urmã, în legãturã cu preocupãrile principale. Aº conchide cã existã subiecte specifice, care sunt legate politic ºi economic de condiþiile pentru a deveni membru al Uniunii Europene.
Dupã cum ºtiþi, Consiliul European de la Copenhaga din 1993 a introdus un set de condiþii politice ºi economice. Aceste criterii sunt legate de democraþie, de respectul legii, al drepturilor omului, de funcþionare a economiei de piaþã, de competitivitate ºi, în cele din urmã, respectând toate aceste criterii, poate fi implementatã legislaþia Uniunii Europene. Democraþia înseamnã respectul drepturilor omului, al valorilor pe care se bazeazã Uniunea Europeanã. Este o sumã a valorilor Uniunii Europene ºi este o condiþie centralã de a respecta aceste criterii în negocierile cu Uniunea Europeanã. România deja îndeplineºte criteriile politice. Existã însã probleme, de pildã legate de copiii instituþionalizaþi din România, existã necesitate de reforme. S-au fãcut deja unele, dar sunt bucuros cã actualul Guvern are iniþiativele sale, pentru cã progresul se va putea mãsura în legãturã cu aceste rezultate: închiderea instituþiilor de tip vechi ºi reducerea numãrului instituþiilor care în clipa de faþã îi adãpostesc pe copiii instituþionalizaþi.
Un alt subiect important este legat de minoritatea romilor. Nu ne aºteptãm ca România sã rezolve toate problemele comunitãþii romilor înainte de aderare, dar ne aºteptãm ca România sã adopte, sã implementeze o strategie clarã, adecvatã, pentru a îmbunãtãþi actuala situaþie a romilor.
În cele din urmã, dar nu mai puþin important, este subiectul legat de independenþa justiþiei. Este un criteriu indispensabil într-o democraþie funcþionalã. Începând cu 1989, România a parcurs o cale destul de lungã ºi de grea în a dezvolta o justiþie, o magistraturã independentã, profesionistã. Dar, din acest punct de vedere, nu trebuie precupeþit nici un efort pentru ca judecãtorii sã poatã aplica legea într-o manierã imparþialã, obiectivã. Acestea sunt condiþii de lucru adecvate.
În ce priveºte economia, nici nu are rost sã spun cât de important este acest domeniu pentru dezvoltarea þãrii
dumneavoastrã. Dupã trei ani de recesiune, anul trecut, în sfârºit, a înregistrat o creºtere economicã. Este o bazã mai bunã de la care se poate porni. Este esenþial acum ca România sã srimuleze politici economice eficiente, sã îmbunãtãþeascã standardul de viaþã, sã reducã inflaþia. Sunt criterii indispensabile. Trebuie fãcute eforturi pentru o stabilitate macroeconomicã. Este important sã se stabileascã niºte criterii realiste în ce priveºte dezvoltarea sectorului public, pentru un climat de afaceri care sã fie atractiv pentru investitori. Trebuie sã existe un cadru legislativ adecvat.
În ce priveºte reformele structurale, privatizarea este necesarã. Privatizarea marilor întreprinderi de stat, a bãncilor trebuie sã progreseze. Am vãzut, în ultimele luni, o serie de progrese. Nu pot decât sã vã încurajez sã continuaþi. Banca Agricolã a fost privatizatã cu succes ºi privatizarea pentru Conbinatul ”SidexÒ, cea mai mare companie de stat din România, de asemenea, este pe cale sã se realizeze. Este începutul unui proces care trebuie continuat.
În ce priveºte cel de al treilea criteriu de la Copenhaga, aºa-numitul acquis, legislaþia europeanã, abilitatea de a o implementa, aº spune cã Uniunea Europeanã a pornit negocieri cu România pe diverse capitole ale acquis-ului în februarie anul trecut. În paralel, România a dezvoltat programe pentru transpunerea prevederilor relevante ale Uniunii Europene în legislaþia naþionalã. Este o preocupare constantã, de altfel, a tuturor statelor candidate, care se aflã într-un proces de negociere. Înþeleg acest lucru. Nu conteazã numãrul capitolelor cu care au început negocierile. Important pentru România este, chiar mult mai important, de a face pregãtirile necesare pentru adaptare. Mã întreb: existã o capacitate administrativã în acest sens? Este clar cã, dincolo de fondurile pe care le poate pune la dispoziþie Uniunea Europeanã, România necesitã o administraþie publicã independentã, de înaltã þinutã ºi calitate. România are 630 de milioane de euro fonduri din partea Uniunii Europene. Este o mare responsabilitate de ambele pãrþi în ce priveºte buna administrare a acestor sume pe care Uniunea Europeanã le pune la dispoziþie. România trebuie sã îºi sporeascã eforturile pentru a ridica nivelul competenþei ºi motivãrii administraþiei în multe sectoare vitale ºi este necesar un program amplu de reformã administrativã. Aceastã reformã administrativã este o piatrã de hotar pentru pregãtirile României în procesul de aderare ºi pot sã vã asigur cã sprijinul internaþional va depinde de aceste reforme.
Doamnelor ºi domnilor parlamentari,
Doresc sã vã asigur cã din partea Comisiei aveþi cea mai largã hotãrâre de a susþine eforturile României pentru a adera la Uniunea Europeanã. Calea este deschisã României pentru a deveni membrã a Uniunii Europene. Nu se pune sub semnul întrebãrii. În ce priveºte timpul, orarul pe care îl stabiliþi pentru acces depinde de eforturile României ºi sunt convins cã România va face progrese rapide. Aceste progrese nu vor fi uºor de realizat, dar nu sunt nerealiste.
ªi pentru a încheia, vã doresc mult succes în munca dumneavoastrã în lunile ºi anii care vor veni. Vã mulþumesc pentru atenþie.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.