Szabó Ödön

Stimate domnule ministru, Stimați colegi,

Ar fi absurd să solicităm domnului ministru Curaj să rezolve problemele întregului sistem în acest mandat abia început.

Trebuie spus un lucru banal, și anume că încorsetările bugetare fac imposibilă aplicarea legii actualmente. Pentru posturile didactice, nedidactice se duce o luptă acerbă în fiecare școală, în fiecare județ, cu ministerul. Această încorsetare bugetară va face imposibilă aplicarea coerentă a oricărei legi a educației.

Azi, școlile profesionale nu pot să-și dezvolte atelierele performante. Finanțarea _per capita_ pentru învățământul obligatoriu organizat în sistem privat, deși este prevăzută de lege, nu este aplicată.

Acordarea celor 6% din PIB prevăzută de lege, azi, este considerată un deziderat asumat de toți, ce nu a fost atins, însă, niciodată.

Într-o democrație, instituțiile statului sunt primele care aplică legea, și nu primele care o ocolesc, o încalcă. Aplicarea legii este o problemă și în ce privește învățământul în limbile minorităților naționale. Știți că legea este aplicată la „Babeș-Bolyai”, la Universitatea de Artă Teatrală din Târgu Mureș, dar nu este aplicată la UMF!

Trebuie să recunoaștem sincer însă că, spre exemplu, împreună am realizat pași spre aplicarea legii în ce privește realizarea Institutului de Perfecționare Pedagogică pentru Minorități. Proiectul este în dezbatere publică. Sper să fie aprobat cât mai repede.

O importanță deosebită trebuie acordată însă debirocratizării sistemului. Nu este posibil ca într-o școală să fie mai multe comisii decât profesori. La Viișoara, un sat mic din județul Bihor, sunt 14 profesori și 26 de comisii. Profesorii sunt puși să realizeze hârtii peste hârtii și stau mai mult în fața imprimantei decât în fața copiilor, la clasă.

Legea prevede programă, manual și, considerăm noi, testare specială a învățării limbii române pentru cei care aparțin unei comunități a minorităților naționale, care, evident, au o altă limbă maternă decât româna. Programă avem, manualele lipsesc pentru unele clase, iar sistemul de testare special nu este încă definitivat.

Planul-cadru pentru clasele V–VIII trebuie să fie unul care nu pune în plus pe umerii copiilor; trebuie descongestionată programa și regândită.

Institutul de cercetare din educație a realizat trei modele foarte strânse, coercitive chiar. Majoritatea din grupul de specialiști solicitați de domnul ministru, deși divizați, au realizat un curriculum curajos, dar care este mai aproape de ceea ce îi trebuie acestui sistem pentru viitor.

Un sistem de educație bun se bazează pe câteva principii simple, care trebuie însă aplicate.

Principiul coerenței sistemului. Un sistem în care nu există fracturi, unde trecerea de la un nivel la altul este firească; fiecare elev își vede și își găsește locul cel mai potrivit;