Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·20 septembrie 2002
Dezbatere proiect de lege · respins
Emil Criºan
Discurs
Stimate domnule preºedinte, Doamnelor ºi domnilor colegi,
Declaraþia mea politicã se intituleazã ”Situaþia ºcolilor în Munþii Apuseni, pericol de amplificare a analfabetismuluiÒ.
”Conform unei hotãrâri cel puþin ciudate a Inspectoratului Judeþean Alba, începând cu noul an ºcolar 2002Ð2003, ca urmare a promovãrii unui program de comasare a unor ºcoli din judeþ, ciclul gimnazial al ªcolii generale din satul Buninginea, aparþinãtor de comuna Ciuruleasa, se vrea a fi desfiinþat, provocând mari nemulþumiri în rândul autoritãþilor locale ºi mai ales pãrinþilor.
Este strigãtor la cer sã auzim cã tocmai aici, în Munþii Apuseni, se admite desfiinþarea unor ºcoli, mai ales cã distanþele pe care le parcurg elevii sunt incredibil de mari ºi situaþia mijloacelor de transport ºi a drumurilor este deplorabilã.Ò Consemneazã cotidianul ”UnireaÒ, ce apare în judeþul Alba.
Nu existã decât un singur drum, ºi acesta este neasfaltat, spre ºcoalã, care pe timp de iarnã sau pe timp ploios devine impracticabil. Marea majoritate a copiilor circulã pe poteci de picior, prin pãduri ºi locuri periculoase, noroaie sau iarna, zãpezi mari, când pãrinþii pornesc din deal cu boii care trag buºteni prin zãpadã pentru a face cãrãri.
Sunt copii care parcurg 14 km zilnic pe jos, prin zãpezi sau noroaie ºi, dacã ºcoala s-ar desfiinþa, distanþa ar creºte cu mai mulþi kilometri. Transportul cu microbuze, cum vehiculeazã Inspectoratul ªcolar Judeþean Alba ideea, este demn de o telenovelã, deoarece pe timp de iarnã nu se poate circula pe drumul satului.
Vestea desfiinþãrii ºcolii din Buninginea a revoltat pãrinþii care au înaintat un memoriu la Biroul parlamentar din Abrud, în atenþia subsemnatului, memoriu care a fost trimis cu rugãmintea de rezolvare favorabilã, în sensul dorinþei semnatarilor, în numãr de 93 de persoane, la Inspectoratul ªcolar Judeþean Alba, sub numãrul de înregistrare 148 din 30.07.2002, fãrã a primi pânã la aceastã datã nici un rãspuns, fapt care m-a determinat sã adresez ieri, 09.09.2002 o interpelare doamnei ministru al educaþiei ºi cercetãrii, Ecaterina Andronescu.
Memoriul pãrinþilor devine uneori o sensibilã implorare cãtre cei care hotãrãsc soarta învãþãmântului în judeþul Alba.
”De la copilul mic, care nu ºtie sã citeascã încã, ºi pânã la cel mai bãtrân om din sat, în numele lui Dumnezeu, vã rugãm, lãsaþi-ne ºcoala, sã aibã copiii ºi nepoþii noºtri unde învãþa.
Dacã nimeni nu vrea sã audã dorinþa noastrã, singura cale este sã þinem copiii acasã, sã stea la oi ori la vaci, unde sunt destule ºi patru clase, cãci oricum sunt destui tineri cu licee ºi facultãþi, meseriaºi destoinici care stau ºi trudesc la sat pentru a trãi de azi pe mâine.
Dacã nimeni nu vrea sã ne audã, copiii noºtri pot fi trecuþi la rubrica abandon ºcolar.Ò, îºi încheie cei 93 de semnatari memoriul.
Au mai rãmas doar cinci zile pânã la începerea noului an ºcolar, perioadã în care Guvernul României, prin Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii, poate aduce liniºtea în sufletul acestor moþi, rãspunzând favorabil intervenþiilor mele în acest sens.