Valentin Vasilescu

Stimate domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Dupã cum cunoaºteþi majoritatea dintre dumneavoastrã înainte de 1989 exista o concepþie unitarã privind lucrãrile de hidroamelioraþie, având ca principalã funcþiune apãrarea vieþii ºi bunurilor cetãþenilor ºi, ca funcþiune secundarã, pregãtirea teritoriului ºi populaþiei pentru apãrare. Având în vederea aceastã funcþie secundarã, dar ºi consecinþele produse de dezastre naturale, precum întreruperea desfãºurãrii normale a activitãþiilor zilnice, practic siguranþa activitãþilor în zone întinse de pe teritoriul României, punerea în practicã a acestor planuri de îmbunãtãþiri funciare ºi de regularizare a cursurilor de apã, deci aceastã punere în practicã, era supravegheatã ºi coordonatã de Consiliul Suprem de Apãrare a Þãrii.

Vã amintiþi foarte bine cum, într-o anumitã perioadã de timp, canalele de irigaþii din vestul þãrii au fost considerate obiective care trebuiau distruse pentru cã aveau o orientare prioritarã ºi, probabil, la rãzboi puteau fi folosite drept aliniamente de contraatac, obstacole antitanc redutabile. S-au distrus aceste lucruri, s-au distrus nu numai în Transilvania, ci ºi în restul teritoriului României.

Amintiþi-vã, stimaþi colegi, doar de eficienþa cu care au acþionat la înlãturarea efectelor produse de cutremurul din 4 martie 1977 acele formaþiuni de apãrare civilã ºi gândiþi-vã, faceþi o comparaþie dacã astãzi ar mai putea fi posibil aºa ceva. Eu cred cã nu. Cred cã dacã un cutremur ca cel din 4 martie 1977 ar avea loc, ar putea izbucni epidemii care n-ar putea fi controlate, datoritã haosului care domneºte în ceea ce priveºte acel segment de apãrare civilã, care practic a fost desfiinþat.

Printr-un aberant concurs de împrejurãri, fosta guvernare, cea din 1996-2000, a început transferarea unitãþilor, nucleelor, de fapt, de unitãþi de apãrare civilã de la M.Ap.N. la Ministerul de Interne, pentru ca acum, o datã cu demilitarizarea unei pãrþi din Ministerul de Interne, apãrarea civilã, ca ºi pompierii militari, sã fie transferaþi la administraþia publicã localã cu fonduri insuficiente ºi cu mijloace învechite, fãrã nici un fel de investiþii pentru ei. Rezultatul este vizibil ºi-l puteþi observa ºi dumneavoastrã, canalele de irigaþii s-au colmatat, instalaþiile de pompare au dispãrut, capacitãþile de acumulare a surplusurilor de apã sunt inexistente, lucrãrile de artã, precum podurile, viaductele, barajele au fost lãsate în paraginã. Nimeni nu a fost tras la rãspundere pentru acest jaf ºi dezinteres în acest domeniu. Însã pagubele ºi pierderile de vieþi omeneºti au devenit ceva obiºnuit, ca urmare a calamitãþilor naturale, ºi anual se înregistreazã asemenea lucruri, iar autoritãþile alocã sume importante de bani doar pentru înlãturarea efectelor lor.

Pãrerea mea este cã acest lucru se datoreazã haosului care caracterizeazã guvernarea Adrian Nãstase, care nu are o concepþie sãnãtoasã în ceea ce priveºte prevenirea acestor dezastre naturale, alocarea unor sume suficiente astfel ca aceste lucruri sã nu se mai întâmple la acelaºi nivel la care noi observãm cã se întâmplã astãzi ºi la consecinþele pe care le înregistrãm. Eºalonând în timp aceste lucrãri de hidroamelioraþii, acordând importanþa pe care ar merita-o, asta, apropo de sloganul partidului aflat la conducere ”Acum mai aproape de oameni, împreunã cu oameniÒ, pentru cã important este ca viaþa oamenilor sã fie salvatã, ca bunurile lor sã fie protejate, deci gândindu-ne la lucrurile acestea, poate cã ar fi mai important acest lucru decât orice alte lucruri pe care le visãm noi: integrãri în NATO, integrãri extragalactice sau ºtiu eu ce alte lucruri de genul acesta, pentru cã fãrã o concepþie foarte serioasã în privinþa stopãrii degradãrii acestor obiective, care împiedicã dezastrele sau producerea unor dezastre naturale, efectele acestora, vom constata cã ºi prin aceste dezastre noi reuºim sã ne împuþinãm nu numai prin înfometare, ci ºi prin scãderea nivelului de trai.