Novák Csaba Zoltán

Stimate domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori,

Stimați colegi,

În fiecare an, ziua de 23 octombrie este pentru noi o zi încărcată de emoție. Este ziua în care comemorăm Revoluția Ungară de la 1956.

Acum 61 de ani, poporul maghiar s-a ridicat împotriva dictaturii comuniste. Pentru o scurtă perioadă, doar de câteva zile, Ungaria a devenit o oază de libertate, de adevărată democrație populară în lagărul comunist. Liderii partidelor comuniste din blocul sovietic se temeau de un colaps, iar popoarele asuprite sperau că se va întâmpla o minune, sperau că a venit momentul în care vor fi schimbate regimurile dictatoriale impuse după cel de al Doilea Război Mondial sau cel puțin vor putea fi adoptate anumite reforme.

Chiar dacă trupele sovietice au intervenit și au înăbușit revolta, anul 1956 a dat o undă de speranță în cea mai întunecată perioadă a asupririi, a oferit o perspectivă a libertății, și nu numai maghiarilor, ci tuturor popoarelor care trăiau în blocul comunist.

Poporul maghiar, ca și poporul român, a fost victima aceluiași sistem dictatorial. Ambele popoare aspirau în aceeași măsură la acea libertate mult așteptată. Era un ideal mult râvnit. Această luptă pentru libertate nu a fost doar lupta maghiarilor. Sute de studenți de la Cluj, Timișoara, București și-au manifestat simpatia și susținerea față de revoluția maghiară și și-au riscat libertatea și chiar viața, când au inițiat acțiuni politice în încercarea de a schimba acel regim de opresiune. După 1956, în România foarte mulți au devenit victime ale represaliilor sistemului comunist: români și maghiari, oameni care au știut că libertatea nu are naționalitate, care au înțeles că scopurile celor două națiuni sunt, de fapt, identice.

## Doamnelor și domnilor,

1956 nu a fost doar revoluția oamenilor care au ieșit pe străzi în acele zile de octombrie, a fost revoluția milioanelor de oameni asupriți, români, maghiari și alte naționalități, care au dorit căderea comunismului și au dorit o lume liberă, fără constrângeri și opresiune. Din acest motiv am convingerea că Revoluția din 1956 nu a fost doar a maghiarilor. Cred cu tărie că a fost revoluția noastră, a tuturor: români, maghiari și alte etnii.

Această revoluție, la fel ca multe alte evenimente din istorie, ne dovedește faptul că, în ciuda anumitor disensiuni, în momentele decisive, critice ale istoriei, noi, maghiarii și românii, am stat de aceeași parte a baricadei. Azi, când mulți încearcă să nege acest fapt, putem afirma ferm că avem mai multe obiective, mai multe scopuri comune decât am avut vreodată în istorie. Azi nu luptăm împotriva comunismului, luptăm pentru o Europă puternică și unită, pentru libertatea de exprimare, pentru un trai mai bun, pentru întărirea statului de drept, pentru o alianță cât mai strânsă între națiunile Europei.

Din păcate, pericole există și azi. Cel mai mare pericol în această parte a continentului este acum naționalismul, care se manifestă în diferite forme.