Bende Sándor

Stimate domnule președinte, Doamnelor și domnilor, Stimați colegi,

Criza forței de muncă din România a iscat în ultima săptămână o serie de controverse, mai mult sau mai puțin întemeiate. A vorbi despre această problemă cu care țara noastră se confruntă fără a veni cu măsuri concrete pentru rezolvarea ei este ca și cum ai vorbi de pomană.

Este foarte ușor să afirmi că România se confruntă cu o acută criză a forței de muncă și să propui tot felul de soluții, unele chiar la nivel european. În cazul în care nu o rezolvăm, avem un țap ispășitor – Uniunea Europeană.

A limita permisul de muncă la cinci ani fără drept de înnoire în aceeași țară ar fi o îngrădire a dreptului câștigat din poziția de membru al UE și ar fi o limitare a drepturilor omului. Nu despre asta trebuie să vorbim!

Sunt convins că alte țări din Uniune de unde au plecat să muncească oameni în alte state au găsit soluții. Noi nu am cercetat cum anume au rezolvat o astfel de problemă alte state, dar ne-am trezit să venim cu propuneri. Mai mult decât atât, ar trebui să ne concentrăm pe situația actuală financiară și economică de la noi din țară. Soluțiile sunt aici, însă nu vrem să le vedem, nu vrem să le punem în aplicare.

În primul rând, condițiile pe care le oferim firmelor nu sunt propice dezvoltării lor. Inconsecvența legislației fiscale, Codul fiscal suferind anual zeci de modificări, precum și birocrația excesivă sunt piedici în calea înființării și a dezvoltării firmelor la noi în țară.

În al doilea rând, declarativ ajutăm firmele autohtone, însă nu avem soluții.

În al treilea rând, nu avem o cultură a capitalismului. Firmele nu sunt atractive, joburile nu sunt atractive. Nu generalizez, dar asta este realitatea. Există și excepții și e bine că în unele firme, multinaționale, locul de muncă este atractiv, oamenii sunt plătiți la valoarea lor, pe contractul de muncă salariul este minim pe economie.

Din păcate, în majoritatea situațiilor, într-un mediu în care statul jecmănește privatul, firmele nu reușesc decât să supraviețuiască, să fie pe linia de plutire. Și, atunci, ne punem legitim întrebarea: cum vrem să păstrăm forța de muncă în România, dacă noi nu oferim condiții prielnice dezvoltării firmelor?

Or, eu consider că de aici trebuie să plecăm, de la noi din ogradă, și nu să aruncăm deja găina în curtea vecinului. Deasupra mediului economic și financiar planează impredictibilitatea. Nu avem autostrăzi și reparații pe calea ferată, iar cauza este una singură: firmele noastre, ba chiar și firmele străine nu au cum să lucreze profesionist într-un mediu financiar nesigur, neatractiv, cu impuneri puternice din partea statului și cu o birocrație greu de combătut. Forța de muncă din țară pleacă în străinătate și va pleca în continuare, până când Guvernul și toți cei cu responsabilități în domeniu nu vor asigura mediul de care orice antreprenor are nevoie.