Csép Éva Andrea

Stimate domnule vicepreședinte, Stimați colegi,

Am ajuns din nou, pentru a treia oară după Revoluție, la un moment de cotitură în ceea ce privește reforma sistemului public de pensii în România.

Dacă ne raportăm la ultimele date oficiale ale Institutului Național de Statistică, constatăm că în trimestrul al II-lea al anului 2018 cifra medie a pensionarilor a fost de 5.207.000 de persoane, iar cuantumul pensiei medii lunare a fost de 1.122 de lei.

Putem deduce, astfel, printr-un calcul simplu, că cetățenii beneficiari ai sistemului public de pensii constituie o pătrime din numărul total al populației rezidente din România.

Prin urmare, consider că este absolut necesar să tratăm cu o importanță deosebită pensionarii, prin intermediul posibilităților pe care le avem la dispoziție, și să asigurăm un cadru legal adecvat care, prin stabilirea unor condiții reale și egale, să ofere celor îndreptățiți o pensie demnă pentru anii în care au fost activi din punct de vedere profesional.

Trebuie să recunoaștem că Proiectul de lege privind sistemul public de pensii, care se află astăzi în plenul Camerei Deputaților, este elaborat într-o formă mult mai acceptabilă și mult mai avantajoasă pentru beneficiarii sistemului raportat la momentul înaintării acestuia în Parlament.

Viitoarea Lege privind sistemul public de pensii trebuie să fie una corectă pentru toți beneficiarii, indiferent dacă vorbim de persoane aflate în pensie pentru limită de vârstă, de cei cu pensie anticipată sau de beneficiarii pensiei de invaliditate.

Este inacceptabil și inadmisibil ca acordarea unui anumit pachet de privilegii pentru o categorie de pensionari să fie în dezavantajul pensionarilor dintr-o altă categorie.

Mai exact, dacă majoritatea pensionarilor vor beneficia de o creștere semnificativă a pensiilor pentru limită de vârstă, acesta nu poate rezulta din diminuarea pensiilor de invaliditate.

Când dezbatem o lege de o importanță majoră, precum Legea pensiilor, nu putem să privim doar într-o singură direcție.

Da, pensiile vor crește. Vor crește chiar semnificativ în anii care urmează, dar ce se va întâmpla cu persoanele care și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă, ca urmare a unui accident de muncă sau boli profesionale sau ca urmare a unor boli obișnuite și accidente care nu au legătură cu munca, și astfel n-au avut posibilitatea de a realiza un stagiu de cotizare de minimum 15 ani?

Vă spun eu: o nenorocire. Nimeni nu s-a gândit la acești oameni, până când Grupul UDMR nu a impus această problemă ca subiect de referință pentru acest Proiect al Legii pensiilor.

Se spune că va exista, nu știm când, o Lege a indemnizației sociale, în care vor fi cuprinse toate acele persoane și toate acele situații în care nu s-a reușit realizarea stagiului minim de cotizare, o lege care va prevede anumite indemnizații sociale pentru aceste categorii de persoane.