Sorin Ștefan Roșca-Stănescu

Ne aflăm în fața unei situații tipice, în care o lege este făcută anapoda, prin întreg mecanismul ei, și devine extrem de periculoasă pentru tot ceea ce înseamnă principii democratice. Ne aflăm, de asemenea, într-o situație tipică, în care riscul ca decizia să fie mutată din plenul Camerelor reunite la un grup de oameni, la un grup de persoane, reprezentați de Birourile reunite ale celor două Camere, este major și este fatal pentru ceea ce înseamnă rolul unui Parlament într-un stat democratic.

Istoria acestui act normativ este în sine grăitoare. S-a ajuns într-o situație excepțională, o situație nemaiîntâlnită până acum în Parlamentul României, când în ultima zi, practic, a unei sesiuni parlamentare a fost vacantat un loc de director general al Televiziunii publice și trebuia numit un interimar.

A fost o zi în care, dacă vă amintiți, PSD-ul a dat semnalul pentru retragerea parlamentarilor săi din plenul Camerelor reunite pentru a nu mai exista cvorum.

A doua, a treia zi, în urma unor negocieri politice, s-a convenit să mai fie o dată convocat Parlamentul în plenul său, iar PSD-ul a avut cvorum și a putut fi ales un director general interimar, în persoana domnului Stelian Tănase.

O situație de acest gen, repet, este absolut excepțională și nu s-ar fi putut întâmpla dacă nu exista o voință politică de a nu asigura cvorumul. Și, chiar în aceste condiții, noi ne putem păzi de așa-zisul rău care s-ar putea vreodată repeta, în sensul inexistenței cvorumului la numirea unui director general interimar, repet, foarte simplu, modificând în mod corespunzător legea după care funcționează Televiziunea, în sensul în care să existe, pentru asemenea situații, un om care să poată semna, un înlocuitor al acestui director.

Nu, noi am preferat să facem altfel, să schimonosim întreaga democrație, să schimonosim raporturile corecte care trebuie să existe între plenul Parlamentului și, repet, un grup de colegi stimabili, care constituie Birourile reunite ale celor două Camere. Și. atunci, prin acest act normativ, noi încercăm să delegăm responsabilitatea pe care o are plenul, care este suveran, către Birourile permanente într-o problemă „x”. Se întâmplă să fie legată de Televiziunea publică, dar poate fi un precedent extrem, extrem de periculos.

Și, în legătură cu asta, s-a mai întâmplat ceva ce, în mod delicat și elegant, am să denumesc straniu, respectiv Comisia pentru cultură, din care fac parte, a analizat această situație, s-a pronunțat, a ajuns la concluzia că trebuie respinsă ordonanța de urgență, s-a votat cu o majoritate covârșitoare, s-a optat pentru această formulă care este corectă și democratică, după care, sub presiunea conducerii PSD, s-a luat decizia retrimiterii – și s-a solicitat retrimiterea la comisie – și, ca prin farmec, s-a constituit o altă majoritate, care, de data aceasta, spune că ceea ce, în urmă cu o săptămână, nu fusese bun, acum a fost bun.