Vlad Tudor Alexandrescu

## Stimați colegi,

Aș vrea să vă amintesc faptul că în Germania Comisia Gauck a hotărât deconspirarea totală a întregii rețele a Stasi și a hotărât, practic, să înceapă de la zero orice ține de serviciile secrete.

România nu a mers pe această idee încă de la început, din 1990, și știm cu toții că au fost hopuri foarte mari, în primul rând, în stabilirea principiului după care cetățenii care au fost victime ale fostei Securități ca poliție politică au putut avea acces la fostul dosar..., la propriul lor dosar, limite în măsura în care ei au putut să aibă acces la dosare colective în care au fost încondeiați sau de pe urma cărora au avut de suferit.

În prezent există această lege de funcționare a CNSAS, care a cunoscut mai multe modificări și care încă îngreunează destul de mult accesul la informațiile despre fosta Securitate ca poliție politică.

Am observat, de asemenea, că există situații în care, atunci când CNSAS s-a exprimat cu privire la necolaborarea unor persoane cu fosta Securitate, chiar în situația în care au apărut noi documente, legea actuală nu permite CNSAS să se mai aplece asupra lor și, practic, se creează o discriminare între cei cărora li s-a dat un verdict de necolaborare și cei cărora nu li s-a dat niciun verdict. Și această discriminare are la bază accesul, de fapt, la documente, un acces care a fost foarte filtrat și restricționat de diversele valuri de predări de documente de către serviciile secrete către CNSAS.

De asemenea, e totuși o situație foarte nefirească în ceea ce-i privește pe ofițerii care au lucrat pentru fosta Securitate și care, după cum se vede și s-a constatat, sunt mult mai protejați decât colaboratorii fostei Securități. Iarăși, aici este un element de discriminare. Este foarte greu, de fapt, de a afla identitatea unui ofițer și acest lucru nu e posibil decât în anumite situații foarte restrânse, în care el apare într-un dosar individual al unei persoane care face o cerere,

o plângere și, în cazul în care se regăsește identitatea, ea este comunicată. De cele mai multe ori nu se ajunge la identitatea reală.

De asemenea, e destul de evident faptul că există o sensibilitate în societate, în societatea românească, cu privire la persistența unor foști ofițeri și chiar a unor foști colaboratori ai Securității în actualele structuri, în viața publică, în instituțiile statului, în organele de presă, în formatorii de opinie și, deci, rămâne un subiect extrem de sensibil.

Credem că în actuala formă a legii, într-adevăr, inițiatorul nu face o distincție între așa-zisa securitate națională, siguranță națională, lucrurile care țin de siguranța națională și cele care țin de activitatea de rutină a fostei Securități, dar credem că, chiar dacă această inițiativă legislativă nu va putea să fie votată...