Iulian Iancu

## Stimați colegi,

Avem în dezbatere una dintre propunerile legislative care a făcut, dacă vreți, a ajuns să producă interesul celei mai mari părți din toate componentele structurii sociale. Aș vrea să-i felicit pe inițiatori că au găsit o astfel de inițiativă care dă

dimensiunea reală a unei dezbateri parlamentare și esența existenței unei comisii parlamentare în procesul legislativ.

Practic, această propunere legislativă a adus la aceeași masă a dezbaterilor de la organisme neguvernamentale, în toată structura lor, de la cei care sunt pro și până la cei care vehement sunt contra, dar, de asemenea, a adus la aceeași masă a dezbaterilor specialiști, reprezentanți ai institutelor de cercetare din domeniu, experți în activitatea minieră, până la reprezentanții Academiei, inclusiv, prin persoana domnului președinte al Academiei, Haiduc.

Dezbaterile noastre, așa cum știți, s-au desfășurat în mai multe sesiuni; n-a ținut mai puțin de trei ore fiecare sesiune de dezbatere.

Am avut invitați și am fost onorați de prezența și intervenția domnului președinte al Camerei Deputaților, domnul Bogdan Olteanu, ministrul mediului, ministrul economiei și finanțelor, domnul Vosganian, reprezentanții acestor ministere, președintele Autorității Naționale a Resurselor Minerale, toată lumea a putut să-și prezinte punctul de vedere, astfel încât noi, astăzi, să putem dezbate și să decidem în cunoștință de cauză.

Dumneavoastră, evident, cei care sunteți din alte domenii de specialitate, poate nu sunteți la fel de bine acomodați cu această terminologie și cu implicațiile folosirii unei astfel de tehnologii, ați putea decide așa cum ni s-a propus inițial: da sau nu.

Din păcate, implicațiile de natură economică, socială ale unei astfel de propuneri și mai ales în cazul unei decizii de acest format, da sau nu, sunt foarte mari.

De aceea, comisia și-a asumat cu toată responsabilitatea analiza fiecărui argument. Am plecat de la a analiza ceea ce s-a spus vehement, nu, pentru că este o otravă, până la a asculta argumentele celor care susțineau că cianura este o substanță chimică pe care o regăsim atât în procese tehnologice legate de placarea metalelor, de producere a substanțelor necomestibile: vopsele, adezivi, producția nailonului, până la produse cosmetice. Practic, ni s-a demonstrat, în cadrul dezbaterilor, că doar 20% din modul de utilizare a cianurii la nivel mondial este alocat domeniului minier.

Însă aceste argumente au fost, din păcate, concentrate, în mare parte, prin luările de cuvânt în comisie, împotriva unui singur proiect, și așa s-a și susținut la un moment dat, că această propunere legislativă se adresează interzicerii proiectului de la Roșia Montană.

Noi am încercat, să explicăm că în cadrul unui proces legislativ nu poți să elaborezi și să susții un proiect de lege pentru a interzice un proiect industrial. Noi aici interzicem o substanță chimică și trebuie să avem în vedere toate implicațiile economice și sociale ale unei astfel de decizii.