Robert Nicolae Turcescu

## Stimați colegi,

Cred că Ziua jurnalistului va fi ziua în care – și am să vă dau câteva exemple – Consiliul Național al Audiovizualului va funcționa într-adevăr ca o instituție menită să curețe, să fie atentă la ceea ce înseamnă spațiul exprimării în public, prin mijloacele de informare în masă, și nu o instituție politizată, o instituție cangrenizată de foarte mulți ani.

Cred că Ziua jurnalistului sau Ziua ziaristului din România va fi ziua în care consiliile de administrație de la TVR și de la Radio vor fi niște consilii de administrație alcătuite din profesioniști, și nu niște locuri în care vom vedea sinecuriști politici instalați în aceste poziții.

Cred că Ziua jurnalistului sau Ziua ziaristului va fi ziua în care se va face lumină în legătură cu marea dramă națională – și nu folosesc o expresie prea tare – a distrugerii Rodipet, o instituție care asigura, până în urmă cu câțiva ani de zile, distribuția presei scrise. Dispariția ei a îngropat presa scrisă din România, iar de acest lucru, după cum bine știți, sunt două zone vinovate: Clubul Român de Presă, de la acea vreme, condus de Cristian Tudor Popescu, și Guvernul Năstase, condus de însuși Adrian Năstase.

Cred că Ziua ziaristului sau Ziua jurnalistului din România va fi ziua în care piața de publicitate din România nu va mai fi distorsionată de imixtiuni politice, așa cum se întâmplă de atâta amar de ani, încât unele bugete sunt direcționate politic spre o instituție de presă sau alta, în funcție de voia celor care se află la guvernare.

Cred că Ziua jurnalistului sau a ziaristului din România va fi ziua în care va fi respectată Legea nr. 544, cea a accesului liber la informații, o lege vitală în orice țară din lume, pentru ca jurnalistul să-și poată face într-adevăr meseria.

Nu în ultimul rând, cred că Ziua ziaristului sau a jurnalistului din România va fi ziua în care guvernanții, oricare ar fi ei, poate chiar Parlamentul României, vor înceta să privească la Casa Presei – celebrul edificiu din nordul capitalei, care are în continuare acest nume –, ca la o feudă disputată în mod jalnic între RA-APPS și Coresi, în așa fel încât acea clădire, altminteri impozantă, stă să cadă pur și simplu. E o clădire dărăpănată, e o clădire în care n-a mai investit nimeni niciun leu de atâta amar de ani și și-au găsit culcuș acolo tot soiul de instituții, de toate felurile și de toate culorile politice, însă prea puține instituții de presă mai funcționează în așa-numita „Casă a Presei”.

Sunt doar câteva dintre aspectele care ar face orice zi din viața unui jurnalist mai luminoasă, și nu neapărat o zi de 28 iunie, tratată ca o sărbătoare națională. Vă mulțumesc.