Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·30 septembrie 2009
procedural · adoptat tacit
Paul Ichim
Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru
Discurs
Stimați colegi,
Dacă memoria nu-mi joacă niște feste, cândva în februarie am avut în Senat o ordonanță de urgență foarte rapidă cu schimbarea titulaturii direcțiilor sanitare. La vremea respectivă, am comentat că, de fapt, este un joc pe care-l practicăm de vreo două mandate, schimbăm titulatura instituției, modificăm organigrama și schimbăm directorii. Au fost comentarii la vremea respectivă și, în principiu, s-a cam petrecut ceea ce s-a povestit.
Atunci m-a deranjat expunerea de motive în versiunea în care sistemul sanitar este vai de capul lui, merge foarte greu, managerii nu au performat, mai ales că vrem să grăbim deciziile în domeniul sanitar.
La ora actuală, îmi pare rău, trebuie să constat că sistemul sanitar este aproape în pragul falimentului. Astăzi, se discută în Guvern, am înțeles, o suplimentare de bani pentru a merge sistemul.
Și acum, cu referire la această ordonanță, întâmplător ea rezolvă punctual numai o singură treabă: situația directorilor de spital. Pe lângă prezentările foarte ample și, de fapt, de necontestat făcute în domeniu, constatăm că le găsim, în sfârșit, directorilor ceea ce era și normal, să lucreze în domeniul medical, cei care sunt în domeniul medical. Dacă mă întrebați pe mine, ca medic, eu sunt întru totul de acord, pentru că medicii pot fi și foarte buni manageri.
Ce mă deranjează la toată treaba aceasta este faptul că Ministerul Sănătății reușește să emită ordonanțe numai pentru chestii punctuale, adică pentru directorimea pe care vrem să o aranjăm, și nu ia în calcul mult mai multe probleme care, poate, ar trebui rezolvate și cu alți medici care sunt în alte demnități publice. Chestiunea rezolvată este strict numai pentru directori.
O să vorbesc cu colegii de la Camera Deputaților, pentru că eu cred că sunt niște scăpări în domeniu. Îmi pare rău, la comisie mi-au scăpat la vremea respectivă.
Aș dori însă, cu titlu informativ, să-mi spuneți... Zice aici, la articolul „Spitale clinice”, „pot fi profesori, conferențiari...”. De care? Pentru că la articolul de sus se spune „Pot fi în domeniul medical, economic, juridic, informatic, domeniul administrație publică”.
De ce spun acest fapt? În spitalele clinice există director medical, director cu cercetarea. Sunt cel puțin doi care sunt în domeniu. Deci vă rog să stipulați acolo ce fel de profesori universitari și conferențiari ar trebui să conducă sistemul.
Iar la articolul următor, „pot lucra în afara activității”, chiar aș fi curios dacă ministerul își imaginează că un profesor universitar sau conferențiar cu specialitate medicală, pus să lucreze în afara activității lui de manager, va prefera să rămână director sau simplu profesor. Părerea mea este că va prefera să fie director medical, cum știm că există și la ora actuală, cu toate că sunt anumite interpretări, director medical de undeva de la PD-L, mai sunt și de la PSD, cu toate că există niște interpretări cu incompatibilități, dar nu le sesizăm...