Adrian Wiener

Stimați colegi,

Declarația mea politică e legată de același eveniment pe care l-am omagiat cu toții săptămâna trecută – Ziua internațională a copilului.

Așadar, la sfârșitul săptămânii trecute, cu toții am omagiat copilul – copilul ca esență a umanității, copilul nostru.

Aș vrea să vă aduc în atenție totuși situația copilului din România, câteva considerații și situații factuale.

În 2016, conform Eurostat, peste 54% din familiile de români nu au avut capacitatea financiară de a face față unor cheltuieli neprevăzute. În cazul familiilor monoparentale cu copii în întreținere procentul a fost de 75%. Conform aceleași surse, aproape jumătate dintre copiii din România, 1,88 de milioane, se află la risc de sărăcie, cea mai mare rată din Uniunea Europeană, unde media este de 26,4%.

În ceea ce privește educația, deși fiecare an în plus de școală aduce un plus de venit în viața adultă de 11%, fiind de departe cea mai bună investiție posibilă în România, doar 2% dintre elevii din mediul rural își completează educația cu ciclul terțiar, acela al învățământului superior, performanța elevilor fiind legată de condiția economică și socială; depinde puțin de sistem – abandonul școlar este de 26,6% în mediul rural, comparativ cu 6,2% în municipii. De altfel, peste 37% dintre elevii din rural au avut la capacitate sub nota 5, comparativ cu doar 15% în urban. La capitolul neparticipare școlară, în afara sistemului de educație, asistăm la o creștere îngrijorătoare față de raportul din 2017 – 13,9% față de 12,1%, peste țări precum Bolivia, Congo, Haiti, Mexic sau Guyana. Conform INS, în 2016, 282.000 de copii cu vârste între 7 și 17 ani nu au avut nicio formă de învățământ – unu din 12 copii. Iar unul din 5 copii români părăsește timpuriu școala. De altfel, doar 8% dintre școlile din capitala României au autorizație împotriva incendiilor. Evident, educația nu este o prioritate pentru România.

Trei din 10 elevi din România sunt amenințați cu bătaia de colegi, iar 70% dintre ei au fost martorii hărțuirii directe în școală sau în grupul de prieteni. Violența este un fapt familiar, banal, dacă vreți chiar, pentru copiii României. Și asta din cauza faptului că 6 din 10 copii cresc cu o formă de violență fizică sau emoțională în familie.

România ocupă locul 54 în lume, față de 52 anul precedent, în ceea ce privește siguranța copilăriei, în ultimul raport global al organizației internaționale „Save the Children”, raport intitulat „Sfârșitul copilăriei”. Discriminarea, riscul excluziunii și sărăcia extremă amprentează

fundamental foarte mulți copii din România, la egalitate cu Mauritius, de exemplu, și sub țări ca Bulgaria, Ucraina, Belarus sau Kazahstan.

Din cauza lipsei de acoperire cu servicii medicale, alimentației precare, mediului familial inadecvat, cea mai mare mortalitate infantilă din Europa o întâlnim în România – 9 la mia de copii sub cinci ani, media europeană fiind de 3,7.