Viorel Riceard Badea

## Stimați colegi,

Declarația mea politică se numește „Români secondhand”.

Pe data de 2 aprilie anul curent, Biroul permanent al Senatului a adoptat un memorandum intern propus de către domnul secretar general Ovidiu Marian, de la PNL, și votat de către o mare parte dintre membrii USL și UDMR din conducerea Senatului, prin care se decide ca senatorii aleși în circumscripțiile electorale pentru românii cu domiciliul în afara României să nu se poată deplasa în colegiu decât de două ori pe an în timpul exercițiului parlamentar și de două ori în timpul vacanțelor parlamentare.

Ca senator ales de către cetățenii români din Europa și Asia, pentru al doilea mandat, consider că această decizie fără precedent a Biroului permanent este abuzivă, periculoasă, discriminatorie și, totodată, neconstituțională, deoarece, dacă vă aduceți bine aminte, dragi colegi, în art. 69 alin. (1) din Constituția României se menționează că „în exercitarea mandatului, deputații și senatorii sunt în serviciul poporului”.

## Stimați colegi,

Considerați că este posibil ca un parlamentar să-și exercite mandatul „în serviciul poporului”, obligat fiind să stea departe de acesta? Este oare posibil să promovezi inițiative legislative pentru cetățenii români din birou, pe internet, departe de cei care ți-au acordat încrederea lor?

Pot spune, fără a exagera, că este primul caz din istoria parlamentarismului românesc când unor membri ai Parlamentului li se interzice, în mod discriminatoriu, deplina exercitare a mandatului constituțional. Această nefericită decizie a Biroului permanent al Senatului, dominat de parlamentarii USL, nu urmărește altceva decât izolarea cetățenilor români din diaspora, considerați de actuala administrație ca cetățeni români de mâna a doua. Acest fapt este extrem de grav, mai ales dacă urmărim contextul general în care se încadrează.

Această declarație am intitulat-o „Români second-hand”, pentru că exact în acest spirit a fost luată decizia despre care vă vorbesc astăzi. Este încă o palmă, din multe altele, dată de guvernarea USL românilor din diaspora.

Mai întâi, administrația socialisto-liberală a dorit să îngrădească dreptul la vot al cetățenilor români din diaspora. Să ne amintim de declarația domnului Crin Antonescu, din iulie 2012, prin care propunea condiționarea dreptului la vot

„de plata a cel puțin unui impozit în țară, că e teren, că e casă, că e alt tip de venit impozitat”.

Mai apoi, în data de 5 martie 2013, aceeași majoritate uselistă, de la Camera Deputaților, a respins definitiv Proiectul de lege pentru introducerea votului prin corespondență – PL-x 336/2011 –, iar acum încearcă să ne îndepărteze pe noi, parlamentarii de diaspora, de cei care ne-au învestit cu încrederea lor.

Această acțiune discriminatorie trebuie să înceteze, altfel riscăm să generăm o ruptură ireversibilă între România și cetățenii săi care trăiesc și muncesc temporar în afara actualelor frontiere, cei care contribuie major la stabilitatea economică și politică a statului nostru, cei care reprezintă principalul investitor în România, cei care, cu greu, reușesc să-și prezerve identitatea națională și spirituală oriunde s-ar afla.