Marius Petre Nicoară

## Stimați colegi,

Declarația politică se numește „Case pentru specialiștii de la țară”.

Declarația politică pe care o susțin astăzi vine în sprijinul unei idei bune, dar reclamă modul românesc în care înțelegem s-o aplicăm. Mă refer la Programul „Renașterea satului românesc – 10 case pentru specialiști”, inițiat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului prin Agenția Națională pentru Locuințe.

Plecată dintr-o intenție lăudabilă, aceea de a aduce în sate și comune persoane specializate în domeniul în care este deficitară zona rurală, această inițiativă a doamnei ministru Udrea ține să se transforme într-o altă negociere între partidul de guvernământ și primăriile comunelor solicitante. Vorbesc despre deja cunoscutele tentative de intimidare a primarilor neafiliați politic sau a celor care nu fac parte din PDL, cu privire la nealocarea de fonduri sau la distribuirea banilor pentru bugetele locale, situații în care

s-au făcut discriminări, pe care eu însumi le-am mai semnalat chiar și de aici, de la Parlament.

Aud, mai nou, că și actualul program inițiat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului este tot o formă de recompensare a primăriilor care „merită”, ceea ce nu poate fi decât o denaturare gravă a intenției inițiale. Aflăm chiar acum, cu surprindere, că acest program se va desfășura după regula „primul venit, primul servit”, adică fără reguli.

Eram curios, în aceeași idee, dacă acest program a luat naștere în urma unor studii serioase în domeniu, care să releve faptul că, odată ce au construite casele, acești specialiști pe diverse ramuri profesionale vor vrea să trăiască la țară. Spun asta gândindu-mă la lipsa drumurilor asfaltate sau a canalizării, la iluminatul stradal, care este un lux în multe localități, și la alte impedimente care fac dificil traiul la țară, altfel idilic, învăluit în poveștile bunicilor noștri, cum bine știm cu toții.

Preferința învățătorilor sau a medicilor debutanți pentru un sat sau o comună este un lucru lăudabil, acum va fi și de acum înainte, știindu-se că tinerii, în general, pleacă de la țară, indiferent de specializările pe care le au, însă nu vreau să pornesc de la premisa că gândim un proiect de „legare de glie” fără să facem posibilă viața acolo. Nu vreau să fiu negativist și să afirm că aceste fonduri puteau avea o altă destinație, o altă întrebuințare, ci, pur și simplu, susțin necesitatea aplicării acestui proiect așa cum a fost el mediatizat: de renaștere a satului românesc.

Închei cu speranța că va fi lansat un frumos proiect și pentru renașterea agriculturii românești și a zootehniei, care supraviețuiesc, bietele, cum pot, în condițiile date. Vă mulțumesc.