Șerban Nicolae

Stimați colegi,

Dincolo de faptul că toți am învățat, cei care au trecut pe la Facultatea de Drept, _in dubio pro reo_ înseamnă că, atunci când există un dubiu, se interpretează sau profită celui acuzat, dincolo de faptul că niciodată Europa, fie prin MCV, fie prin alte voci, nu ne-a spus că stăm rău la capitolul arestări preventive sau că n-am fi îndeplinit planul la arestări preventive, sau că n-am fi avut suficiente arestări preventive, rămâne o chestiune esențială.

Eu n-am o pasiune deosebită pentru materia penală, deși am practicat-o în mai mulți ani. Am 18 ani de avocatură și am lucrat pe un Cod penal făcut sub oblăduirea profesorului Dongoroz în anul în care eu mă nășteam și n-am avut o problemă deosebită, chiar dacă nu eram legiuitor. Aș vrea însă să vă atrag atenția – și am mai făcut-o la acest microfon – asupra faptului că responsabilitatea legiferării este doar a parlamentarilor. Toți ceilalți cetățeni români au dreptul la opinie, își pot spune părerea, pot emite păreri, pot emite opinii, pot emite critici. Responsabilitatea normei, așa cum iese ea din Parlament, este a noastră. De aceea, eu vă rog să acceptați ideea că nu se poate pune un semn de dezbatere între „suspiciuni rezonabile” și „indicii temeinice” rezultate din probe atunci când se ia măsura preventivă a privării de libertate. Este o măsură preventivă severă. Privarea de libertate nu se poate face pe suspiciuni. Mai mult decât atât, știți foarte bine, din filmele americane măcar, că, atunci când există un dubiu rezonabil, se dă achitare, se socotește nevinovat. Un indiciu rezonabil de suspiciune înlătură chiar probe care acuză.