Tamara Dorina Ciofu

Stimați colegi,

## Distinși parlamentari,

Aș dori să atrag atenția asupra unui fenomen care se petrece de câțiva ani buni în România și care are un impact semnificativ asupra celei mai vulnerabile categorii sociale din țara noastră, respectiv persoanele din mediul rural care sunt de vârstă înaintată și care suferă de afecțiuni cronice.

Mă refer la fenomenul de îmbătrânire accentuată a populației din mediul rural din România, un fenomen care își are originea în polarizarea socială din țara noastră, peste care s-a suprapus criza economică mondială. Drept urmare, cu precădere în ultimii ani, fenomenul de îmbătrânire a populației s-a manifestat în forme accentuate mai ales în mediul rural, unde lipsa locurilor de muncă și veniturile extrem de scăzute au determinat populația tânără să migreze către zonele urbane și chiar către alte state din Uniunea Europeană.

Avem însă situații cum sunt cele din colegiul meu din județul Botoșani, unde există sate întregi în care persoanele cele mai „tinere”, dacă pot să le spun așa, au vârsta de 67 sau chiar de 72 de ani. E vorba de situații cât se poate de reale: în comuna Gorbănești, din județul Botoșani, există sate, cum ar fi Mihai Eminescu, unde cel mai tânăr locuitor are 72 de ani și, în aceeași comună, în satul Viforeni, cel mai tânăr locuitor are 67 de ani. Iar acești bătrâni sunt, de regulă, în cea mai mare parte, bolnavi cronici, care, în multe cazuri, suferă de handicapuri fizice sau psihice, care nu le permit să se îngrijească singuri și să-și administreze medicația necesară.

În aceste condiții, consider că statul român – respectiv Guvernul și Parlamentul – trebuie să ia în considerare o adaptare a rețelei naționale de unități de asistență medicosocială, astfel încât acești bătrâni din mediul rural să aibă acces la o îngrijire minimă din punct de vedere medical și al igienei personale. Consider deci că, în virtutea dreptului constituțional la ocrotirea sănătății – un drept garantat pentru fiecare cetățean –, statul român, inclusiv prin colaborarea cu autoritățile locale, va trebui să înființeze unități de asistență medico-socială în special în zonele rurale cu populație îmbătrânită și cu un număr mare de bolnavi cronici, cum sunt cele două sate la care m-am referit aici.

Efortul financiar nu este deloc semnificativ, dacă luăm în considerare că statul ar economisi sumele aferente pentru însoțitorii acestor persoane care ar urma să fie internate în unitățile de asistență medico-socială la care m-am referit.

Vă rog, așadar, stimați colegi din Parlament și din Guvern, să luăm în considerare ca în viitorul exercițiu bugetar să fie considerată această propunere, iar până atunci să pregătim împreună cadrul normativ pentru această acțiune.

Vă mulțumesc.

Deputat Tamara Ciofu, Colegiul nr. 6, Botoșani.