Paul Dumbrăvanu

## Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Doresc să aduc în atenția dumneavoastră o problemă de o importanță crucială pentru societatea românească.

După anul 1989, numărul nou-născuților din România a scăzut dramatic. În urmă cu 25 de ani se nășteau anual peste 300.000 de copii. Două decenii mai târziu numărul acestora a scăzut aproape la jumătate, iar statisticile confirmă, de la an la an, faptul că românii iau tot mai greu decizia de a face copii.

Datele Institutului Național de Statistică arată că în ianuarie 2014 s-au născut cu 1.360 de copii mai puțin decât în aceeași lună a anului 2013. Cifrele sunt îngrijorătoare, în condițiile în care populația României scade cu 5.000 de persoane pe lună, iar numărul pensionarilor a ajuns în prezent la 5,4 milioane.

Sociologii estimează că până în 2050 populația României va scădea la 16 milioane de persoane. La nivel mondial, România se situează pe antepenultimul loc la capitolul natalitate, statisticile arătând că în 2012 la noi în țară s-au născut 10 copii la 1.000 de locuitori.

Un aspect important ce stă la baza acestui fenomen îngrijorător îl constituie nivelul veniturilor pentru mamele aflate în concediu de maternitate. În prezent, indemnizația pentru creșterea copilului este de 85% din media veniturilor nete înregistrate în ultimele 12 luni. Cuantumul acestei indemnizații nu poate depăși însă suma de 3.400 de lei, în cazul mamelor care optează pentru un concediu maternal de un an, respectiv 1.200 de lei în cazul unui concediu de doi ani. În luna mai 2015 se aflau în plată 134.525 de persoane, potrivit datelor furnizate de ANPIS.

Legislația română privind indemnizațiile acordate mamelor pentru creșterea copilului pare mai degrabă o ironie a unui guvern ce aparent susține creșterea natalității. În realitate, plafonul maxim impus nu este altceva decât o măsură prin care îi descurajează intenționat pe cei cu studii superioare sau cu salarii mari să facă copii. O femeie cu venituri mari este descurajată în demersurile conceperii unui copil de prevederile legii actuale, care îi conferă în primul an 85% din media veniturilor nete înregistrate în ultimele douăsprezece luni, prin impunerea plafonului maxim al indemnizației de 3.400 de lei. Sunt create premisele unei discriminări evidente, în condițiile în care cuantumul acestei indemnizații este egal și pentru o femeie cu un venit mediu de 4.000 de lei și pentru cea cu un venit mediu de 8.000 de lei, spre exemplu.

În creșterea și dezvoltarea unui copil aspectele financiare sunt foarte importante. Oricât de mult și-ar dori o mamă să rămână alături de copil în cel de-al doilea an de viață al acestuia, tocmai atunci când cheltuielile și nevoile cresc, veniturile sale vor scădea considerabil, iar aceasta va fi constrânsă să revină la locul de muncă. În aceste condiții, femeile cu un salariu de peste 4.000 de lei vor lua în considerare tot mai mult renunțarea la ideea conceperii unui copil, determinând astfel scăderea natalității și îmbătrânirea populației. Și mai puține vor fi cele ce vor opta pentru varianta de a petrece și cel de-al doilea an alături de copil, primii doi ani reprezentând, așa cum bine știm, cea mai valoroasă experiență în evoluția acestuia.