Discursul pe care l-ați avut ca răspuns la această moțiune simplă pe transporturi îmi întărește convingerea că sunteți un ministru captiv. Sunteți captiv intereselor politice ale PSD, interese care nu au nimic comun cu performanța, eficiența și dezvoltarea acestui domeniu. Sunteți captiv propriei neputințe de a gestiona un sector extrem de complex, cum este cel al infrastructurii de transport. Sunteți omul unei grupări din PSD care vă folosește pentru a-și satisface propriile capricii – capricii financiare, bineînțeles.
Am văzut azi un discurs, doamnelor și domnilor colegi, plat. Același discurs l-am ascultat de trei ori în cele nouă luni de zile: la cele două audieri și la aprobarea bugetului pentru anul 2017.
Cum ar putea CNAIR să înregistreze progrese la capitolul proiecte de investiții, când ați girat personal o structură de conducere deloc inocentă? Iar rezultatul este cel care se vede, domnule Cuc: stagnare generalizată pe programul de autostrăzi și drumuri naționale.
La această conducere v-ați referit în declarația dumneavoastră dezarmantă despre șpăgile care se iau și fără de care orice constructor este în pericol de a-i fi reziliat contractul?
Domnule Cuc, ne dorim cu toții să aflăm aici, în plenul Camerei Deputaților, dacă vă mai mențineți afirmația conform căreia anul acesta se vor da în folosință cei 90 de km de autostradă pe care întâi nu i-ați promis, după care i-ați promis și pentru care probabil în scurt timp vă veți retrage iar promisiunea.
Vă întreb pentru că, deși este evident pentru noi toți că acești kilometri nu vor fi dați în folosință în acest an, dumneavoastră încă nu ați început campania de scuze preventive și de pasare a răspunderii. Ceea ce ne nedumirește. Poate dumneavoastră chiar mai sperați.
Adevărul este însă altul, domnule Cuc. Și este de o gravitate fără precedent în epoca recentă. Ați împins în moarte clinică proiecte importante asumate de România, care începuseră să se miște și erau esențiale pentru asigurarea coeziunii economice și sociale.
Ați amânat finalizarea nodului Holdea și, ca urmare, loturile 2 și 3 de pe autostrada Lugoj–Deva rămân încă rupte unul de altul.
La lotul 4 de ce a fost nevoie de aproape un an să se găsească o soluție pentru relocarea coloniei de lilieci într-o peșteră din județul Timiș?!
Pe Autostrada Transilvania asistăm la o situație de blocaj. În afara faptului că o mare parte a acestei autostrăzi nu este licitată sau are contracte reziliate, construcția podului peste Someș, care ar fi trebuit să facă joncțiunea între cele două sectoare din această autostradă, nici măcar nu a început. Mai avem de așteptat încă 10 luni, în varianta optimistă, bineînțeles, pentru a mai câștiga niște kilometri amărâți de autostradă în această țară în care, în mod paradoxal, deși sunt construiți, vor fi muzeu în aer liber, în lipsa acestui pod!
Domnule ministru, încerc să nu-mi concentrez toată atenția pe problematica autostrăzilor, dar pe români asta îi doare cel mai mult. O infrastructură rutieră nemodernizată și subdimensionată înseamnă pierderi de vieți omenești. Într-un singur an, 28.000 de persoane rănite; 1.900 de morți într-un an de zile.
Și agenții economici au aceeași problemă, pentru că rețeaua noastră de autostrăzi este inexistentă. Dacă privești harta cu aceste coridoare de transport, este o glumă proastă. Moldova este complet ruptă de restul țării, iar de la Constanța până la Nădlac nu există continuitate, pentru că pe sectorul Pitești–Sibiu vom putea circula după 2020, iar de la Deva la Lugoj în niciun caz anul acesta.
Domnule ministru, cum ar putea o companie ca TAROM să se ridice din groapa în care ați înfundat-o după primele șase luni de mandat, cu o jurnalistă, o vânzătoare într-un magazin de telefoane mobile și un angajat al unei firme de profil de construcții membri în Consiliul de administrație?! De fapt, nu vă propuneți să mai salvați ceva din această companie! Cum altfel putem interpreta intenția dumneavoastră de a excepta TAROM-ul de la aplicarea prevederilor Ordonanței nr. 109/2011 privind guvernanța corporatistă?! Și acesta va fi doar începutul devalizării companiilor de stat de către guvernarea din care faceți parte, pentru că vă doriți ca aceste exceptări să se facă pe viitor prin hotărâre de guvern, adică cum este mai simplu pentru guvernarea PSD–ALDE, arbitrar, din pixul ministrului și al premierului, în funcție de interesele de partid, care vor transforma aceste companii în anexele PSD.
La Compania Națională de Aeroporturi București, investițiile, atât de necesare pentru asigurarea siguranței zborului, trenează, iar, în schimb, primează interesele firmelor de casă PSD-iste. Timp de cinci luni nu s-a efectuat nicio lucrare de reabilitare la pista 1 de aterizare, fiind astfel compromis termenul de finalizare a lucrărilor, situație care pare să nu deranjeze pe nimeni din conducerea companiei, la fel cum nu li se pare nimic anormal să ai 25 de angajați la Departamentul de comunicare, plătiți fiecare cu peste 1.500 de euro pe lună.
Cazul achiziționării celor două aeronave Boeing 737-800 este emblematic pentru lipsa de viziune de care dați dovadă.
Prezentată de dumneavoastră, domnule Cuc, cu surle și trâmbițe, ca fiind începutul renașterii companiei, această achiziție poate însemna, de fapt, grăbirea sfârșitului.
Este, în cel mai bun caz, un exemplu tipic de achiziție făcută de amatori, fără fundamentare, care pune carul înaintea boilor.
TAROM trebuie întâi să-și elaboreze strategia și, abia după ce își clarifică modelul de business pentru următoarea perioadă, să aleagă și aeronavele în mod corespunzător.
Da, domnule Cuc, „strategie”, „model de business” sunt cuvinte pe care le-am auzit recitate în discursurile dumneavoastră, dar acestea nu par să aibă vreo semnificație corectă, ci sunt mai degrabă folosite pentru a ameți o anumită parte a electoratului și a crea o aparență a competenței.
Dacă acești termeni v-ar fi spus ceva, ați fi realizat că TAROM-ul nu este o companie _low-cost_ și, ca urmare, achiziția unui asemenea tip de aeronave este nu numai exotică, ci și dăunătoare. Ca să nu mai vorbim despre afacerea „decaparea și vopsirea” celor două aeronave achiziționate recent, operațiune pentru care statul a plătit peste 120.000 de euro, inexplicabil atâta vreme cât avea varianta vopsirii în service-ul TAROM, nu în Marea Britanie. Ați girat aceste acțiuni fără explicații publice și în mod total netransparent.
Cu siguranță acest _modus operandi_ nu reprezintă rețeta resuscitării acestei companii-simbol pentru români. Dar despre ce strategie, viziune să vorbim, când Guvernul dumneavoastră a aprobat bugetul Companiei TAROM pentru anul 2017 abia pe 11 septembrie 2017?
Domnule ministru, aceeași rețetă falimentară o aplicați și în cazul societăților de cale ferată. Cele trei societăți feroviare sunt anchilozate din cauza unor conduceri de tip _boutique_ , care nu au anvergura necesară să pună pe picioare un sector care a rămas zeci de ani în urmă.
Cum altfel am putea cataloga modul de gestionare a acestor companii, în contextul în care investițiile sunt la pământ, condițiile din trenuri sunt jalnice, iar revolta este maximă, din partea atât a călătorilor, cât și a celor din sistem, care scriu petiții precum recenta „Vagoane noi pentru români, _hashtag_ se poate!”, asta în timp ce ARF, autoritatea responsabilă cu achiziția materialului rulant nou, întârzie procedurile de achiziție?
Ați dat uitării acest domeniu, care este subfinanțat și nerestructurat.
Domnule ministru, în timp ce toate țările membre ale Uniunii Europene implementează proiecte îndrăznețe de miliarde de euro, prin care sunt legate regiuni, popoare ale Europei, aflate la mii de kilometri distanță, noi nu suntem capabili să cheltuim cele 1,2 miliarde de euro prin CEF și să avem conectate regiuni istorice ale României.
În vremea lui Carol al II-lea, un tren de marfă parcurgea distanța Arad–Constanța în patru zile. În vremea de azi, un tren de marfă face de la Curtici până în Portul Constanța șapte zile. Nicăieri în lume, cu excepția României, vaporul nu așteaptă trenul, ci invers!
Dezarmant, domnule ministru! Știți, zilele acestea rulează pe un canal de televiziune un reportaj cutremurător despre dezastrul de pe Dunăre. Această anchetă jurnalistică se numește „Un fluviu de prostie”. Chiar apăreți într-o secvență
scurtă în care spuneți că veți debloca lucrurile în timp util, adică până la sfârșitul anului.
Apropo, domnule ministru, azi nu ați vorbit, nu ați rostit un cuvânt despre sectorul naval în intervenția dumneavoastră.
Timp nu mai aveți, domnule ministru, ați avut suficient timp, dar ați tratat acest domeniu al transporturilor cu dezinteres și delăsare, l-ați sabotat din interior și l-ați lăsat pradă intereselor de partid.
Ceea ce se prezintă acolo este realitatea pe care dumneavoastră, domnule ministru, o negați. Starea jalnică în care se află toate sectoarele de transport, nu doar cel naval, este emblematică pentru guvernarea din care faceți parte. Marele proiecte de infrastructură rutieră sunt în aer, Compania TAROM este la pământ, companiile feroviare sunt condamnate la prăbușire, iar sectorul naval se scufundă.
Demisia dumneavoastră din funcție, domnule ministru al transporturilor, poate opri acest fluviu de prostie care se revarsă, sub guvernarea PSD–ALDE, peste toată România. Mulțumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.
Lucian Nicolae Bode · 4 octombrie 2017 · monitorul.ai