Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·14 septembrie 2011
procedural · retras
Lia Olguța Vasilescu
Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru
Discurs
## Stimați colegi,
Ideea nu este nouă. În 11 ani de când sunt în Parlamentul României, cred că această inițiativă legislativă a fost rulată de câteva zeci de ori și de fiecare dată ideea a fost că, populația școlară fiind foarte săracă, o foarte mare parte dintre elevi sau mai precis părinții lor nu-și permit să-i îmbrace zilnic altfel. Și știți cum se întâmplă, în licee cel puțin, unii care au mai mulți bani poate epatează. Același lucru se întâmplă și în fața profesorilor. Profesorii, de multe ori, nu au o mașină care să coste cât celularul unui elev de familie bună.
Inițiativa ar avea un sens numai dacă aceste uniforme ar fi plătite de stat, pentru că, în cazul în care îi punem pe elevi să și le cumpere – probabil, ați văzut și dumneavoastră că, la ora actuală, există câteva licee în România care au introdus uniformele, în baza unei alte legi, despre care voi vorbi mai târziu –, ei bine, uniformele școlare costă extraordinar de mult. Practic, nu ar fi niciun fel de soluție pentru copiii foarte săraci.
Mai există o lege – care s-a votat în unanimitate, din câte îmi amintesc, în Parlamentul României – privind introducerea însemnelor obligatorii în școli. Cu alte cuvinte, elevii ar trebui să aibă un semn distinctiv: un număr matricol, cum era odată, o insignă, o eșarfă, ceva la modul să nu poată intra în școlile din România alți elevi decât cei care învață în școala respectivă. Așadar, există o idee care să acopere și această chestiune.
Altfel spus, eu nu mai văd rostul unei astfel de inițiative legislative și felicit comisia că a dat un asemenea vot. Vă mulțumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.