Marius Petre Nicoară

## Stimați colegi,

În primul rând, aș dori să spun că avem un raport, din păcate, nefavorabil. Este adevărat că, probabil, din oarecare lipsă de comunicare și, probabil, din vina mea, că nu am fost de față atunci când comisia a dezbătut acest raport, nu am reușit să vin cu argumente în fața comisiei.

Aș atrage atenția că discutăm despre o minoritate, o minoritate cu probleme și o minoritate care nu poate să fie reprezentată așa cum trebuie, dacă nu are acces la un pachet de legi, pentru că și următoarea lege se referă la cei care au deficiențe de auz. Spun în art. 1 că prin prezenta lege se recunoaște limbajul semnelor românești, atenție!, pentru că există un limbaj al semnelor și la alte limbi, se recunoaște, de asemenea, statutul acestei limbi, pentru că ea este o limbă până la urmă, și se recunoaște și faptul că există mijloace de comunicare speciale pentru cei care suferă de deficiențe de auz. Sigur că în Uniunea Europeană există peste 700.000 de persoane care au deficiențe de auz, în România există peste 25.000 de persoane care au deficiențe de auz.

Așa cum am arătat și în expunerea de motive, nu este nevoie de efort bugetar. Atenție! Trebuie doar să recunoaștem că și surzii au dreptul să poată să fie reprezentați în instanțe, în grădinițe, atunci când se duc la primărie sau la Casa de pensii, trebuie să fie reprezentați de oameni care pot să vorbească pe limbajul lor, limbajul mimico-gestual, și să fie translatori. Așa cum maghiarii, dacă se duc în tribunal, așa cum germanii, dacă se duc în tribunal și nu cunosc – cu cetățenie română, evident – bine limba română, au dreptul să aibă interpret, cred că este firesc ca și cei care au deficiențe de auz să poată să aibă interpret.

Nu doresc să vă plictisesc și să lungesc discursul meu, sigur că există expunerea clară de motive, există legea care – spun eu – este foarte simplă și este în concordanță cu toate legile europene. Nu am construit aceste propuneri legislative după ureche, le-am construit sfătuindu-mă cu cei care au o organizație în acest sens și, evident, luând exemple după buna practică europeană.

Sper să întoarcem avizul negativ și să mergem înainte cu o lege care se referă la oameni năpăstuiți și care au nevoie de acest ajutor, sigur, urmat apoi și de legea interpretului, pentru că, repet, sunt două legi distincte, dar una nu poate funcționa fără cealaltă.

Vă mulțumesc.