Iulian Iancu

## Stimați colegi,

Intervențiile aproape toate au fost corecte. Realitatea este una singură: incapacitatea de plată și situația financiară dramatică a companiei au determinat, iată, elaborarea unei ordonanțe de urgență. Deci noi ce facem acum? Este a doua oară când Guvernul, printr-o ordonanță de urgență, reglementează acțiuni care sunt de resortul managementului companiilor.

Anul trecut au promovat din cauza managementului dezastruos o ordonanță prin care au solicitat majorarea cu 50% a prețului biletelor la călători, deci au transferat toată această neperformanță managerială pe seama călătorilor. Cu toate discuțiile noastre și cu toate argumentele pe care le-am adus în comisie, solicitându-le o metodologie de stabilire a prețului biletelor la călători, cu toate acestea majorările s-au operat, și la un nivel mai mare decât era prevăzut în ordonanță, de patru ori consecutiv în cursul anului trecut.

Acum avem la rând o ordonanță tot din 2006, care este într-un fel imperativă. Este vorba de un contract, este vorba despre o obligație și e transferată iarăși pe seama Parlamentului. Dar motivația este șocantă, adică ni se spune că de la Ministerul Finanțelor nu li s-au onorat celor de la Ministerul Transporturilor, respectiv companiei, ratele de plată de la bugetul de stat aferente taxei de utilizare a infrastructurii. Și, pentru că Ministerul Finanțelor nu și-a făcut datoria, o va reglementa Parlamentul, prin comisie, pentru că Guvernul s-a trezit în fața unui imperativ, respectiv că vom plăti penalități, și atunci hai să scoatem ordonanță.

Iată pentru ce se emit ordonanțe: pentru reglementări legate de managementul curent al activității. Or, suntem în fața unui fapt împlinit care, însă, are două resorturi clare: management dezastruos și o situație dramatică la nivelul ministerelor din cadrul acestui cabinet.

Aceasta este realitatea.

Vă mulțumesc.