Varujan Vosganian

Stimați colegi,

Într-adevăr, în România există o anumită neîncredere cu privire la capacitatea statului de a exercita funcții manageriale. Această neîncredere însă nu are legătură neapărat cu funcțiile însele. Am să vă dau o comparație care are în vedere promovarea exporturilor prin rețeaua atașaților noștri comerciali.

O țară care nu poate fi suspectată de ignorarea managementului privat – mă refer la Franța – avea în anul 2013, când eram eu ministrul economiei, 11 reprezentanți în structura comercială din România. Structura franceză se numește Ubifrance, adică „Franța peste tot”.

România avea 11 reprezentanți în cele trei Americi: America de Nord, America Centrală și America de Sud. Deci câți reprezentanți avea Franța în România avea România în cele trei Americi. Dacă luăm o zonă de mare expansiune comercială, și enumăr: Vietnam, Cambodgia, Laos, Indonezia, Thailanda, Malaezia, Singapore, Australia, Noua Zeelandă, în toate aceste zone România câți reprezentanți comerciali credeți că are? Unul singur. În toată lumea, din 150, câți erau

în 2008, au mai rămas vreo 70 și ceva de reprezentanți comerciali. Există zone întinse din lume – de pildă America Latină, Asia de Sud-Est – unde România practic nu este reprezentată. Sunt multe zone în care România a făcut căi ferate, a înzestrat cu material feroviar – cum este India, cum este Sri Lánka –, unde România nu este reprezentată.

După opinia mea, niciun sacrificiu nu este prea mic pentru a crea structuri care să promoveze capitalul românesc în străinătate. Și, vorbind despre străinătate, desigur că acest lucru este valabil și pentru România, pentru că nimic nu poate fi exportat, dacă nu se dovedește mai întâi eficient la noi acasă.

De aceea, această atitudine, de a respinge susținerea pe care statul trebuie să o dea antreprenorilor, nu mi se pare potrivită.

De aceea, eu socotesc că acest act normativ trebuie votat și foarte bine facem că îl votăm. Mulțumesc.