Mariana Câmpeanu

## Stimați colegi,

O să încep, într-adevăr, cu prevederile Legii nr. 19/2000, care creează posibilitatea încheierii unor contracte de asigurare oricărei persoane care obține venituri, indiferent de unde provin acestea.

Suntem în 2015 și vreau să vă spun că nici la această oră această prevedere, cu toate eforturile care s-au făcut de-a lungul timpului, nu este cunoscută de toți cetățenii României și mai ales de cei care sunt plecați în afara granițelor. Dacă bugetul de asigurări sociale are un deficit de peste 13 miliarde de lei și dacă la acesta adăugăm și contribuția din bugetul de stat pentru pensia minimă, exact pentru persoanele care nu au stagiu complet de cotizare, în mod special, mă întreb: oare de ce Guvernul nu este interesat ca anumite persoane care, din diverse motive, n-au încheiat la timp un astfel de contract de asigurare să poată să-și plătească aceste contribuții măcar pe ultimii cinci ani, mai ales cei care se apropie de vârsta de pensionare?

Stimați colegi,

Acești cetățeni care nu au stagiu și pe care nu-i lăsăm să-și plătească acest stagiu vor veni povară pe bugetul de stat și banii tot îi vom da noi, cu toții, și nu persoana care își dorește să-și plătească această cotizație.

În afara granițelor lucrează peste trei milioane de cetățeni români, peste un milion au contracte, deci sunt asigurați. Restul știți bine că lucrează la negru. Deci vor fi persoane care se vor întoarce în România și vor fi povară pe bugetul de stat.

Nu înțeleg această reacție a Guvernului. Aceasta nu este o derogare de la Legea nr. 263/2010, ci este introducerea în Legea nr. 263/2010 a unui articol care să permită plata acestor contribuții.

Prin anii ’90 am mai întâlnit sintagma asta prevăzută aici, că este „cumpărare de vechime”. Este o sintagmă comunistă, care a fost introdusă atunci când s-a dorit ca anumite categorii, mai ales din zonele necooperativizate..., voiau să contribuie cu ceva la sistemul de asigurări sociale.

Stimați colegi,

Este o cerință normală.

Și vă mai aduc aminte, așa cum scrie chiar în punctul de vedere al Guvernului, că o astfel de prevedere a funcționat pe baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2010. Sigur, eu cred că aceea a fost o ordonanță dată cu dedicație, pentru că n-a funcționat decât două luni de zile, nimeni n-a știut de ea, decât cei care, probabil, au fost anunțați.

Am făcut și eu o astfel de propunere legislativă în 2011, în urma unor cereri exprese ale românilor care lucrează în străinătate.

Gândiți-vă bine că nu facem nicio derogare, nu facem altceva decât să ajutăm aceste persoane care doresc să-și plătească aceste contribuții și să nu devină o povară suplimentară pe bugetul de stat al României.

Trebuie analizat cu mare seriozitate acest lucru.

A respinge așa, de la început, orice inițiativă legislativă, fără să aprofundăm care sunt efectele acestei legi, bune sau rele, să vedem cu adevărat..., mi se pare de neacceptat din partea Guvernului o astfel de poziție.