Lucian Iliescu

## Stimați colegi,

O știre recentă din presa străină mi-a atras atenția. Un cetățean american a stat în închisoare 20 de ani pentru o crimă. După 20 de ani, s-a descoperit adevăratul criminal și cel nevinovat a fost eliberat. A primit drept compensație o sumă exorbitantă aproape de sfârșitul vieții, când avea deja viața distrusă. Procurorul care a instrumentat cazul murise și, totuși, a primit o pedeapsă simbolică, pentru ca cetățenii americani și ceilalți magistrați să știe că o asemenea eroare judiciară nu rămâne nesancționată. Într-un alt caz similar, despăgubirea acordată a fost acoperită din averea magistratului vinovat și numai diferența rămasă neacoperită a fost suportată de stat.

Există multe țări în care responsabilitatea magistraților este consolidată, printre altele, și de atragerea răspunderii materiale în acordarea de compensații pentru erorile judiciare. O voce autorizată și competentă, în persoana doamnei europarlamentar Norica Nicolai, vorbea într-o dezbatere tematică, recent, despre un procent de aproximativ 10% erori judiciare în dreptul civil și penal.

## Stimați colegi,

Statistica oficială arată că, urmare a condamnărilor României la CEDO, 35 de milioane de euro au fost plătite de Ministerul Finanțelor Publice, pe perioada 2008–2013, cu titlul de daune. De asemenea, statul a fost condamnat de instanțele din România, în ultimii cinci ani, la plata a 450 de milioane de euro pentru despăgubirea victimelor erorilor

judiciare achitate de instanțele românești și pentru restituirea proprietăților, prejudicii din care statul român nu a recuperat deocamdată nimic, deși are la îndemână pârghii pentru a asigura recuperarea acestor bani.

În ceea ce privește răspunderea materială a magistraților din România, există formal instrumente legale, care însă, în lipsa unei legi speciale, nu funcționează.

Din punct de vedere legal, acțiunea în regres este, de altfel, obligatorie. Până acum, statul nu a exercitat niciodată o acțiune în regres împotriva vreunui magistrat. Ministerul Finanțelor ar trebui să solicite, măcar formal, ca despăgubirea să fie restituită statului de către magistrat. Obligația promovării acțiunii în regres revine, conform legii, Ministerului Finanțelor, care are datoria să introducă acțiuni civile în instanță împotriva magistratului care a produs daune din gravă neglijență sau cu rea-credință, culpa rămânând să fie stabilită de instanță, și nu de un for administrativ.

Până acum, Ministerul Finanțelor nu a cerut niciodată recuperarea vreunui prejudiciu de la magistrați, deși Codul de procedură penală prevede: „În cazul în care repararea pagubei a fost acordată potrivit art. 506, cât și în situația în care statul român a fost condamnat de către o instanță internațională, acțiunea în regres împotriva aceluia care, cu rea-credință sau din gravă neglijență, a provocat situația generatoare de daune este obligatorie.”