Teodor Marius Spînu

## Stimați colegi,

Precum știți și mulți alți colegi din sală, ca și distinsul deputat Stanciu, și eu provin din mediul universitar.

Discursul domnului deputat Adomniței l-am mai auzit în forma aceasta în comisie de vreo zece ori și vreau să vă spun că nici colegii dumnealui de partid nu l-au apreciat întru totul.

Domnul deputat Adomniței, mizând pe faptul că nu reușiți poate destul de repede și nu sunteți familiarizați cu aceste

prevederi ale Legii educației în totalitate, încearcă să manipuleze în primul rând opinia publică la televizor și să spună niște minciuni extrem de mari și de grosolane.

Ca să vă dau o probă de minciună spusă la tribuna acestui Parlament, care a fost înregistrată pe stenograma de ședință și pe înregistrările audio-video, distinsul domn deputat Adomniței, fost ministru al educației, demis din funcție de fostul premier PNL, domnul deputat Tăriceanu, a afirmat aici, cu subiect și predicat, că politizăm conducerea universităților prin modul de alegere. Rectorul alege singur prorectorii și numește decanii.

Domnul deputat Adomniței a participat la lucrările Comisiei pentru învățământ atunci când a putut să puncteze la televizor, denaturând faptele ca de obicei, luând un fir de adevăr și rotindu-l și răsucindu-l cum i-a convenit dumnealui. Nu este adevărat.

## Stimați colegi,

Există două posibilități mari de a alege conducerea unei universități: una, care nu se practică deloc în România, așanumita conducere colegială, și nu este, dragi colegi, aplicată în spiritul conducerii colegiale. Rectorul ar trebui să fie ales de toată comunitatea academică, lucru care nu se întâmplă astăzi. Deci nu votează alegerea rectorului toți membrii comunității academice începând de la doctoranzi, profesori, eventual reprezentanții studenților, ci votează senatul. Senatul, astăzi, în marea majoritate a universităților, nu este ales prin votul direct al comunității academice, așa cum spune această lege.

Deci această lege spune că senatul, forul decizional suprem al universității, este ales colegial, prin votul unanim al întregii comunități academice, și nu al unor structuri alese, care, la rândul lor, aleg acest organism. Deci mai democratic de atât, lăsând la latitudinea întregii comunități academice alegerea celui mai înalt for, nu cred că este posibil.

Acest for, senatul, va solicita, prin modelul propus în lege și care a fost aprobat de comisie, constituirea unei comisii care să analizeze un concurs al celor care doresc să devină rectori și care trebuie să treacă și să fie validați de senat. Deci Senatul hotărăște dacă cei care se prezintă la concurs au calitatea și cunoștințele necesare pentru a le reprezenta instituția respectivă de învățământ superior.

Deci senatul, ales de întreaga comunitate academică. Unde-i politic aici?

Acest senat, pe lângă faptul că dă girul celor care au dreptul să concureze, mai face un lucru: desemnează o comisie de concurs, formată din 50% membri ai colectivității academice a respectivei instituții de învățământ superior, și tot senatul, tot oamenii din universitatea respectivă, aleși de întreaga comunitate academică, propun o listă de personalități exact cum scrie în lege, științifice, academice, care pot constitui această comisie.