Vă mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor senatori,
Am să încep spunând un lucru care pe mine mă bucură, și anume cel avansat de domnul ministru Petre Daea, și anume faptul că se va apleca dumnealui – și eu sper din toată inima că toți membrii Senatului se vor apleca în mod atent – asupra fiecărui articol al acestei legi. Este un lucru foarte bun și cred că acest fenomen va permite ca această lege, prin aplecarea cu bună-credință a tuturor asupra acestui proiect de lege, să poată să conducă la o lege care, eu cred, pe lângă legile fundamentale ale economiei, reprezintă o mare problemă și o serioasă problemă într-o țară care nu se cheamă numai România, dar poate să se cheme oricum în Europa sau în lume, într-o perioadă în care una dintre majorele probleme ale lumii contemporane este aceea a demografiei, și anume îmbătrânirea populației.
Aș începe cu un lucru care s-a discutat aici din câteva poziții, inclusiv a domnului președinte Mircea Geoană, și anume o înțelegere sau o aplicare greșită a ceea ce se cheamă vârstă sau speranță medie de viață într-o țară și legătura ei cu vârsta de pensionare sau cu pensia.
Mie mi se pare o problemă serioasă, care ar trebui lămurită și care ar trebui să poată sta în discuție în fața tuturor în situația de fapt a României.
Discutăm aici – și domnul președinte a ridicat problema, dar nu numai dumnealui, și domnul senator Daea – problema unei speranțe medii de viață în România, care, într-adevăr, este de 69 de ani pentru bărbați și 73 de ani pentru femei.
Ce înseamnă această speranță medie de viață? Înseamnă media mortalității la toate vârstele, începând de la 0 ani până la 100 de ani.
Deci, în fiecare an, mor foarte multe persoane. Noi avem o mortalitate foarte ridicată, după câte știm, la copii până la anumite vârste, la oameni activi, ceea ce înseamnă că făcând media întregii populații pentru bărbați și pentru femei, separat, ajungem în final la acești 69 de ani pentru bărbați și 73 de ani pentru femei, speranțe medii de viață.
În alte țări, aceste speranțe sunt mai ridicate datorită nivelului de îngrijire medicală sau reducerii acestor indicatori de morbiditate pe care România îi are, din păcate, mult mai ridicați.
Pe de altă parte, dacă analizăm atent care este speranța de viață la vârsta pensionării..., și aici am să ridic problema vârstei reale de pensionare, nu cea care e pusă pe legislația actuală, chiar și viitoare, care spune așa: în prezent, vârsta reală de pensionare în România, în medie, este cam 55 de ani, indiferent de bărbați și femei. Ceva mai ridicată la bărbați, ceva mai mică la femei, dar este 55 de ani. Dacă ne uităm pe ceea ce prevede acum legislația în vigoare, avem o vârstă reală standard de pensionare de 63,9 ani pentru bărbați și 58,9 ani pentru femei.
Deci, raportat la acea vârstă de 55 de ani, trebuie să vă spun că speranța de viață la ieșirea la pensie, indicator pe care îl folosesc toate sistemele de pensii din lume – este indicatorul fundamental, pentru că pe baza lui se stabilește
necesitatea, volumul de fonduri care sunt necesare pentru a acoperi, pentru toate persoanele care ies la pensie, pensia la nivelul pensiei care se calculează –, este de 17 ani pentru bărbați și 21 de ani pentru femei, acum.
Deci iată că, în plată, sunt perioade mult mai lungi de pensionare decât cei trei ani pe care îi menționa domnul președinte Geoană sau altcineva, dintr-o confuzie, părerea mea, de înțeles, atât timp cât majoritatea instituțiilor statului furnizează această speranță medie de viață ca element fundamental chiar și pentru pensie, unde nu este real.
Aș mai da câteva răspunsuri la probleme ridicate de domnul ministru Daea. Dânsul întreba câte pensii se recalculează.
Domnule ministru, se recalculează 180.000 de pensii din totalul celor aproximativ 4.800.000 de pensii care există în sistemul public acum. Numai acest număr se recalculează.
Cât durează acest lucru? După cum e trecut și în lege, că există articol care se raportează la această perioadă după ce legea intră în vigoare, urmează o perioadă de șase luni în care aceste 180.000 de pensii vor fi recalculate, pensie cu pensie, pentru a determina care este punctajul pentru fiecare persoană. În alt fel, integrarea acestor pensii în sistemul public nu este posibilă dacă ele nu vor fi traduse în aceste puncte, pentru că este știut că, în sistemul public, pensia finală, suma care se plătește, este o înmulțire între un număr de puncte obținut de o persoană în decursul vieții active, deci datorită veniturilor salariale pe care le-a obținut la vârsta activă.
Și aici aș face o paranteză care se referă și la sistemul de ordine publică și apărare națională. Nu este vorba despre soldă numai aici, ci este vorba despre venitul salarial, care include solda, dar include și o serie întreagă de sporuri, cum și la civili se petrece acest lucru, și toate aceste elemente intră în calculul punctajului lunar, anual, și la final pentru toată durata de viață, urmând ca valoarea aceea a punctului despre care discutăm acum să multiplice aceste puncte și să dea suma pensiei.
Cu alte cuvinte, o persoană care a avut valori ridicate ale salariului în raport cu salariul mediu pe economie al perioadelor respective poate să obțină puncte suplimentare multe, față de o persoană care a avut salarii foarte mici, sub nivelul acelui salariu mediu pe economie în perioadele respective. Dar se ia în considerare toată perioada de activitate.
Aș mai spune un lucru. Dacă am făcut o socoteală corectă, aceea a fost legată și de faptul că există în România – nu am inventat o roată – o experiență serioasă de a face recalculări la pensii. Nu trebuie uitat că în anul 2005 am recalculat, într-un an de zile, 4.600.000 de pensii.
Toate au fost recalculate pe același principiu pe care încercăm să-l practicăm și acum, cu un număr de oameni pe care i-am angajat special pe perioadă determinată, pe un an, să facă acest lucru. Între acești mulți oameni, 4 milioane și ceva, au existat și foarte multe persoane care au avut perioade de activitate în domeniul militar, în domeniul Ministerului Administrației și Internelor și pentru care acele acte despre care domnul senator Meleșcanu spunea – de la Pitești, dar nu numai de la Pitești, pentru că sunt patru centre de acest gen – s-au obținut.
Vreau să vă spun, cu toată sinceritatea, că acele state care erau necesare în aceste situații pentru persoanele care aveau perioade de lucru în armată, de fapt, au fost obținute mult mai ușor decât și-au obținut adeverințe persoanele din sistemul civil, acolo unde n-au avut trecute în cartea de muncă sporuri, motiv pentru care multe dintre persoanele acelea au fost, după o perioadă de trei ani de prescripție, obligate să fie tratate cu salariul minim pe economie, ulterior modificând legea și trecând la un salariu mediu.
Din punctul acesta de vedere, cred că cele 180.000 de pensii care ar trebui recalculate, în raport cu cele 4.500.000 de pensii care s-au recalculat într-un an, în jumătate de an, nu vor crea niciun fel de probleme. Mai mult decât atât, o cifră anunțată și lansată, așa, în discuție de 15–20 de ani mi se pare hilară într-o țară în care, totuși, există un calculator și la o firmă cu un singur om.
Aș mai scoate în evidență un lucru, și anume problema ridicată de domnul senator Daea. Și-i mulțumesc pentru întrebări, în mod special. Când discutăm despre ponderea pensiilor în produsul intern brut, aceasta este, într-adevăr, raportat la anul trecut, 8% din produsul intern brut. Când discutăm despre deficit, care este o diferență între veniturile acestui buget, care provine din contribuții, și, sigur, cheltuielile lui, care se referă la pensii, îl reprezintă acel deficit despre care discutam și care, într-adevăr, este de 1,3% din PIB.
Cu alte cuvinte, veniturile acestui sistem de pensii sunt 8% minus 1,3%. Deci este 6,7% din produsul intern brut.
Ca urmare, neputând lăsa pe nimeni cu pensii neplătite – și niciodată un Guvern nu cred că o să facă vreodată sau o să ajungă vreodată să nu plătească pensii –, este obligatoriu ca acest deficit să fie acoperit din bugetul de stat. Așa prevede legea, așa va prevedea legea și în continuare.
Mă refer puțin la ceea ce a spus domnul senator Meleșcanu, pentru că a ridicat câteva probleme foarte importante și de luat în discuție. Când discutăm pentru o lege de genul acesta de principiul contributivității, dacă ne uităm puțin în legea aceasta o să vedem că are 7 principii. Nu scrie pe niciunul dintre ele care este primul, decât într-o ordine, așa, aleatorie, pusă într-o lege, și care este cel din urmă. Sunt 7 principii, printre care principiul contributivității, principiul solidarității subzistă împreună. Deci sunt egale ca putere în fața legii și a oamenilor.
Avem și contribuție, căreia îi dăm cea mai mare importanță atât timp cât legăm punctajul pentru fiecare persoană de ceea ce a dus ea drept contribuție, în ultimă instanță, în sistemul de pensii și, în al doilea rând, avem în față și principiul solidarității, prin faptul că unele persoane care nu reușesc să-și îndeplinească criteriile de stagiu de cotizare de vârstă să fie ajutate, solidar deci, în cadrul aceleiași generații, dar și intragenerații, atât timp cât contribuțiile acum le plătesc cei care au venituri, au salarii, iar pensiile le obțin cei care au ieșit la pensie. Așa au făcut și dânșii la rândul lor, plătind contribuții pentru cei care au fost părinții lor și au ieșit la pensie înainte.
Domnul senator Meleșcanu a ridicat problema acelui plafon de cinci salarii medii care a fost introdus în proiectul de lege, spunând că plafonăm pensiile. De fapt, este o confuzie oarecum, pentru că acel plafon este stabilit la contribuții. Deci contribuțiile nu pot să fie aplicate la un salariu mai mare de cinci salarii medii. Sigur, pe cale de consecință, pensia obținută este mai mică, dar este o corelație foarte clară. Omul plătește mai puțin, limitat prin lege, dând posibilitatea astfel, pentru acele persoane care câștigă mai mult de cinci salarii medii, să poată să contribuie în sistemele facultative private pe principiul aderării pe care și-o stabilesc singuri.
Cred că domnul senator Meleșcanu a mai făcut o confuzie prin faptul că s-a discutat despre impozitare dublă sau despre contribuție la dividende. Nu există în lege o astfel de trimitere. Dividendele nu vor fi purtătoare de contribuții de asigurări sociale.
Aș mai spune că, într-adevăr, se poate pune problema că există în Europa și în alte părți din lume sisteme ocupaționale, dar care nu sunt făcute numai ocupaționale decât în câteva țări și sunt general valabile pentru toată
lumea, și nu numai pentru anumite categorii socioprofesionale.
Este posibil să lansăm și noi o lege de genul acesta, cum au toate țările, și alte sisteme posibil de a crea piloni suplimentari pentru pensie, alături de pensiile private și de pensiile de natură contributivă publice, pe natură ocupațională, adică ale unor structuri socioprofesionale, fie că se cheamă militari, fie că se cheamă profesori, fie că se cheamă doctori.
Am mai avut niște puncte de vedere lansate aici, că în toată lumea militarii ar avea un sistem special. Sunt țări, sigur, care au sisteme separate pentru militari, dar sunt foarte puține, iar Europa, în general, atacă sistemul de pensii unitar în multe țări pentru toate categoriile sociale. Singura diferență între participanții la același sistem – lucru pe care o să-l facem și noi – este să abordăm problema vârstei de pensionare pentru anumite categorii socioprofesionale de așa natură încât să dăm posibilitatea acelor oameni să-și desfășoare activitatea în plenitudinea forțelor, nu peste o anumită vârstă, cum alții pot s-o facă în raport cu categoria profesiei.
Spunea domnul președinte Geoană că – nu mai revin la vârsta de pensionare – faptul că pensiile vor fi calculate în funcție de 100% inflație și 50% din creșterea reală a salariului mediu ar conduce la scăderi ale pensiei.
Dacă raportăm la nivelul pensiei de acum, pensiile vor crește pentru că inflația este la 3,5%–5% și o să avem, cred, o perioadă încă lungă de timp până să ajungem la acel 1%-2%. Nici măcar în zona euro nu există decât media 1%-2%, ci există țări în zona euro, domnule președinte, care au inflație încă relativ mare, dacă luăm țări ca Spania sau chiar ca Italia.
Faptul că creștem valoarea punctului de pensie 100% cu inflația și într-o gradare cu creșterea reală a salariului, care, într-adevăr, se va petrece în România – România trebuie să vină din urmă cu salariile pentru a agrea o integrare europeană și din punctul acesta de vedere –, o să conducă și la creșterea acestor pensii.
Cu alte cuvinte, pensiile nu vor scădea, pensiile vor crește.
Sigur că, dacă ne punem un target de 45% – poate și mai mare, ar fi foarte bine dacă am putea – față de acel target este, poate, o scădere sau o creștere mai lentă, dar față de situația actuală pensiile vor crește.
Cine spune că pensiile scad ar trebui să reia calculul acesta, să vadă că nu au cum să scadă, iar dacă vorbim de putere de cumpărare, doamnelor și domnilor, și cu asta am să închei – nu vreau să vorbesc foarte mult în faza aceasta –, trebuie să vă spun că, din toată știința economică, păstrarea unei puteri de cumpărare se referă la acoperirea inflației. Asta înseamnă păstrarea puterii de cumpărare. Restul înseamnă creștere.
Deci dacă o să reușim să dăm mai mult decât inflația, vom crește real pensiile. Dacă dăm numai inflația, le vom păstra la puterea de cumpărare. Cu alte cuvinte, ceea ce facem acum și pe o perioadă de timp destul de lungă – până în anul 2030 – o să fie o creștere a pensiilor, inflația fiind cea care asigură, prin acoperirea ei totală, puterea de cumpărare, iar ceea ce dăm prin creșterea reală a salariului fiind creșterea reală.
Vă mulțumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.