Iulian Iancu

Stimați colegi, Stimate coleg,

Avem în față un act normativ care se constituie în a fi ultima formă de susținere pe care statul român o mai poate avea în fața procesului extrem de riscant în care a fost aruncată România, sub piața de gaze, consumatorul român, în noiembrie 2016, prin promovarea Ordonanței nr. 64, respectiv prin forțarea liberalizării prețului gazelor naturale cu patru ani mai repede decât prevedeau calendarul și legislația română.

În consecință, ce am spus noi în februarie-martie anul acesta s-a întâmplat. Mai mult, prognoza noastră s-a dovedit a fi optimistă față de prețurile înregistrate în piață, adică noi estimam creșteri de 40% în cursul unui an și s-a ajuns la prețuri de 60%, chiar cu 60% mai mari decât cele de la 1 aprilie 2017. În nicio țară din lume nu s-a înregistrat în șapte luni de zile o creștere cu 60% a prețului unei materii prime.

Cu atât mai puțin consumatorul român este capabil să facă față acestei presiuni, și mai ales consumatorul casnic, cel care este expus sărăciei energetice.

În consecință, noi, prin acest act normativ, ce facem? Încercăm să plafonăm această tendință de escaladare a prețului pe care o are, evident, un producător liber în a-și stabili prețul.

Cu alte cuvinte, în forma inițială se spunea: „...ce este de la 60 de lei în sus se reține 60% din această creștere și se deduc investițiile...”. Noi prin această amendare spunem: „...da, dar dacă depășești 85%, adică faci o creștere și peste 50%, atunci 80% din creștere se va trimite la bugetul de stat cu dedicație către consumatorul vulnerabil”.

Acesta este actul normativ. Cu alte cuvinte, cred că trebuie susținut de noi toți.

Și, repet, este singura formă de susținere și de protecție a consumatorului expus acestui risc al unei liberalizări necontrolate.