Vasile-Daniel Suciu

## Stimați colegi*,

Teoretic și practic, ar trebui, când votăm o lege, fie ea sensibilă, dar importantă, să plecăm de la premisa că încercăm să îndreptăm un lucru și să facem ceva bine.

Lăsând la o parte toate sensibilitățile, vreau, dragi colegi, părinți, unii dintre dumneavoastră bunici, să fiți încredințați că astăzi chiar facem un lucru bun pentru societatea noastră.

E oarecum ciudat că există oameni în această sală care întotdeauna vin la acest microfon și spun că e un proiect bun și introduc întotdeauna un „dar”* și duc discuția în altă parte.

Din păcate, trăim în societatea în care la știrile de la ora 17.00, la o anumită televiziune, jumătate din știri sunt despre abuzuri, despre violuri și, din păcate, din nou, mare parte dintre victime sunt copii.

Nu putem face – eu, personal, nu pot să fac abstracție de calitatea mea cea mai importantă. Lăsând-o la o parte pe cea de demnitar sau de deputat, cea mai importantă calitate pe care eu și noi ar trebui să o avem este cea de părinte.

Și,