Adrian Năstase

## Stimați colegi,

Urmăresc cu multă admirație aceste discuții, dar nu văd care este legătura cu rezolvarea problemei pe care o avem pe ordinea de zi și care este aceea de a decide dacă este admisibilă o cerere din partea procurorului general de a se relua un vot prin aplicarea greșită a art. 147 din Constituție.

Eu am crezut că dezbaterile generale vor viza această chestiune... Și o rog pe președinta Camerei, căreia i-am pronunțat numele, sper să nu vină pentru un drept la replică la microfon, să revină la această problemă pe care o avem de decis, pentru că eu cred că celelalte chestiuni sunt absolut în afara subiectului. Le vom trata la momentul respectiv.

În ceea ce privește afirmațiile unora dintre colegi, unii dintre ei cu mai multă experiență și care erau parlamentari și în perioada anterioară, eu îmi aduc aminte, am participat la ședința din august anul trecut, când dosarul și cu acuzațiile respective, după ce am prezentat contraargumente, după ce am fost la Comisia juridică, după ce am arătat minciunile și acuzațiile mincinoase din acel dosar, cu 150 de voturi împotrivă și 120 numai pentru, acel dosar a fost respins.

Problema acum nu este să discutăm acel dosar din nou, ci problema pe care am spus-o până acum, unii au înțeles-o, unii o înțeleg mai greu, este aceea dacă vom revota la infinit până când, în baza indicațiilor conducerii supreme, să se ajungă la o anumită soluție. Eu am înțeles, este aici în țară, acum, o comisie care să fie într-un fel influențată într-o anumită direcție, dar eu vreau să revenim la ceea ce este de fapt votul penibil pe care trebuie să-l dăm astăzi, și anume dacă art. 147 din Constituție îl considerăm în continuare valabil sau nu, pentru că votul este despre acest lucru, dacă Constituția va fi aplicată și de către Parlament, nu despre dosarul Năstase. Dosarul Năstase a fost rezolvat, a fost votat într-un fel în baza art. 109 din Constituție, anul trecut, în august. Au trecut atâtea luni, în mod normal Parchetul trebuia să ia o anumită decizie, să închidă acel dosar, să găsească o anumită soluție procedurală. Nu a făcut acest lucru, revine pentru încă un vot, s-ar putea în felul ăsta să revenim la voturi, vă repet, articolul din regulament a avut valabilitate timp de 15 ani. Anulându-l, înseamnă că putem, pe același principiu al relativității hotărârilor Parlamentului, să reluăm oricare dintre voturi. Doriți acest lucru?

Eu cred că asta este problema pe care trebuie s-o tranșăm. Restul, acuzații de un anumit fel, chestiuni populiste pe care le-am auzit. Domnul Nicolicea a încercat să dea un răspuns invocând o decizie a Curții Constituționale, pentru că într-un anumit moment, în 1999, paradoxal, un anumit grup politic a atacat la Curtea Constituțională o prevedere din Legea răspunderii ministeriale, invocând tocmai această chestiune a egalității în fața legii. Și atunci judecătorii de la Curtea Supremă au spus: „E adevărat, acest principiu este corect, dar Legea răspunderii ministeriale se aplică numai pentru acei cetățeni care sunt sau au fost și miniștri.” Până nu-i vom face pe toți cetățenii miniștri nu putem să aplicăm aceste reguli. Acesta nu este punctul meu de vedere, putem să discutăm, e un punct de vedere oficial al Curții Constituționale.