Miron Tudor Mitrea

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Îmi pare rău că domnul senator Onofrei a plecat, pentru că sunt câteva chestiuni pe care trebuie să le corectez în cele ce a spus Domnia Sa.

Domnia Sa a vorbit despre Organizația Internațională a Muncii ca un reprezentant al sindicatului. Probabil că făcea o confuzie, domnul senator, între OIM – Organizația Internațională a Muncii și Confederația Internațională a Sindicatelor Libere sau, poate, Confederația Europeană a Sindicatelor. Altfel, nu înțeleg cum și-a construit întreaga logică. Am să fac apel, un pic, la memoria dumneavoastră să vă aduc aminte că Organizația Internațională a Muncii este organizație tripartită, formată din reprezentanți ai guvernelor, ai patronatelor și ai sindicatelor, iar cele care organizează activitatea și cele care finanțează sunt statele. De aceea, nicio măsură luată de Organizația Internațională a Muncii nu poate fi luată în afara acestui cadru.

De asemenea, vreau să vă reamintesc că Organizația Internațională a Muncii lucrează cu trei instrumente: unul este acela al deciziilor, care sunt consultative, al doilea, recomandările, care, bineînțeles, sunt recomandări, și al treilea, convențiile, convenții care sunt supuse ratificării statelor membre OIM.

Dacă un stat ratifică o convenție, bineînțeles, este firesc ca acea convenție sa fie obligatorie pentru statul respectiv.

Una dintre convențiile care stau la baza liberei organizări a salariaților, de fapt prima convenție, care a fost adoptată în anul 1947, repet, anul 1947, este cea care stabilește principiile pe baza cărora se organizează sindicatele. România a ratificat această convenție cu multe zeci de ani în urmă. Am lucrat și lucrăm cu ea. Această convenție spune clar: statul trebuie să protejeze mișcarea sindicală și este interzisă în mod expres orice fel de ingerință a statului în activitatea sindicatelor, inclusiv controlul financiar al acestora. Statul nu poate controla, conform acestei convenții la care suntem parte, decât activitățile comerciale – au hoteluri sau alte afaceri sindicatele – nimic altceva.

Nu mai știu acum, pentru că nu am venit pregătit, care este și când a fost adoptată Convenția privind protecția liderilor de sindicat, convenție care are, oricum, peste 30 de ani vechime și care este ratificată de România, și care spune clar că statul trebuie să protejeze liderii de sindicat. Noi vorbim despre un principiu nu vorbim despre liderul X sau Y și nu vreau să repet ceea ce au spus colegii noștri. De aceea este profund împotriva acestei convenții introducerea controlului asupra liderilor de sindicat.

Când s-a spus că Organizația Internațională a Muncii nu este de acord, nu este de acord pe baza unui instrument juridic ratificat de statul român. Vom fi în situația în care, sigur, sindicatele vor reclama, dacă nu au reclamat deja la OIM acest abuz.

De aceea, în continuare, fără să reiau ceea ce au spus antevorbitorii mei, nu putem fi de acord cu prezența liderilor de sindicat, pentru că, o dată, este neprincipial, iar în al doilea rând, în mod evident, este politic, dar, în primul și în primul rând, este împotriva convenției Organizației Internaționale a Muncii din care facem parte, convenție pe care am ratificat-o.