Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu

Stimați membri ai Senatului,

## Domnule prim-ministru,

Am să încep să vă fac o mărturisire. Cu mulți ani în urmă, 26 de ani, aproape 27 de ani, am înființat un post de radio liber în România, printre primele, al doilea. Pentru a putea să obțin această aprobare, am făcut apel la prim-ministrul de atunci, Petre Roman. Și Petre Roman a avut o atitudine care, poate, astăzi o să vi se pară surprinzătoare. În cererea pe care am înaintat-o am menționat care sunt tipurile de emisiuni pe care urma să le facem și dânsul, cu mâna lui – păstrez documentul și astăzi, pentru mine are o valoare și sentimentală –, a tăiat cu grijă emisiunile și dezbaterile politice și ne-a dat aprobare pentru restul.

Întotdeauna, în toată lumea, presa este incomodă pentru putere și încearcă să limiteze libertatea de exprimare. Acest lucru sigur că nu se poate face în țările democratice, dar, în rest, se practică intens, din păcate.

Ei bine, ce vreau să vă spun este că silirea, după toată această discuție amplă, pe care o salut și cred că este necesară pentru sănătatea democrației din României, în final, când ajungem la concluzii, trebuie să vedem ceva, și anume că acțiunea de silire a acestor societăți de televiziune de a evacua sediul în cinci zile este, în fond, în fapt, o acțiune de suprimare a libertății de exprimare.

Putem să vorbim foarte mult despre temeiuri legale, despre modul cum s-au derulat procedurile, despre modul în care funcționează instituțiile din subordinea Guvernului, dar realitatea rămâne. Și nu putem accepta, din păcate, un abuz cu temei legal, care are drept consecință limitarea sau suprimarea libertății de exprimare, mai ales într-un stat democratic, mai ales în ceea ce dorim să fie statul de drept.

Vreau să vă reamintesc că există o prevedere constituțională extrem de clară, art. 30 alin. (4), care spune că: „Nicio publicație nu poate fi suprimată.” Deci dumneavoastră trebuie să aveți în vedere a cântări măsurile care au, așa cum ați spus, temei legal, dar care, practic, duc la un abuz și la o înfrângere a unor prevederi constituționale extrem de clare. Am să-mi permit să vă pun în evidență următorul lucru, și anume că această acțiune pune, din păcate, în evidență o trăsătură constantă a statului român din ultima vreme, și anume faptul că-și tratează cetățenii ca pe niște suspecți aflați sub control permanent și amenințați cu supravegherea constantă – știți bine câte telefoane se ascultă în România –, sunt amenințați cu expunerea publică, cu arestarea preventivă, cu încătușarea și, mai nou, cu evacuarea forțată.

Am să-l citez pe colegul meu, senatorul Daniel Barbu, care ieri a făcut o declarație care mi se pare fundamentală în raport cu situația în care ne aflăm astăzi: „Statul, domnule prim-ministru, nu poate recurge la intimidare și violență, fie și sub aparență legală, decât sacrificând cele mai elementare principii democratice. Un stat violent, ce nu respectă, chiar și în exercițiul funcțiilor sale represive legitime, demnitatea persoanelor și garanțiile constituționale de care se bucură toți cetățenii, nu corespunde niciunei definiții a statului de drept.”