Valeriu Ștefan Zgonea

Știu că sunteți bine dispuși, cei din Partidul Național Liberal – să nu greșesc, da?

Dragi colegi,

Doamnelor și domnilor,

Eu i-am văzut pe domnul deputat Marian Neacșu și pe ceilalți colegi – chiar dacă le pronunț numele, sper să aibă respectul față de funcția pe care o am și să nu ceară un drept la replică –, dar istoria este una foarte simplă: acest proiect de lege a stat nouă luni de zile, pentru că a fost o voință a liderilor grupurilor politice parlamentare.

Așa cum am spus și în Biroul permanent, când s-a votat această lege, anul trecut, în 10 decembrie, opoziția de atunci nu a avut nicio obiecție, niciun comentariu la votul pe articole. În seara respectivă, pe 9 decembrie, s-a votat în comisie: doar 4 voturi împotrivă din 21 de colegi prezenți, nu știu dacă sunt majoritari doar cei de la PSD sau de la Partidul Conservator sau de la PP-DD. Și aș vrea să înțelegem un mesaj pe care ni l-au dat strada, poporul, cetățeanul, pe 16 noiembrie, că, dacă suntem duplicitari, nu câștigăm nimic, nici că suntem în stânga, nici că suntem în dreapta.

Eu cred că cel mai bun lucru l-am făcut azi, că am respins-o și am închis un subiect al societății, care are impresia că în Parlament, de la dreapta la stânga, dintr-o lege a amnistiei și grațierii, ne grațiem și ne amnistiem pentru fapte de corupție, deși altceva se spune în textul legii.

Propunerea va veni de acum înainte de la Ministerul Justiției.

Am așteptat aproape un an de zile ca Ministerul Justiției, CSM-ul și Înalta Curte să-și exprime un punct de vedere, altul față de cel pe care Ministerul Justiției – trebuie să recunoaștem! – l-a trimis de la început: aviz negativ.

În plen – pentru cei care uită, câteodată e bine să-ți ceri scuze pentru greșelile pe care le-ai făcut! –, niciun membru al acestui onorabil Parlament nu a spus că se abține sau că are o obiecție la vreun articol.

Pe jocul politic pe care-l face un regulament, la votul final, deși nu scrie în regulament, eu am scos-o de la votul final. La o săptămână am retrimis-o și am trimis-o la comisie cu un singur principiu aprobat de liderii grupurilor parlamentare și în unanimitate de Biroul permanent.

Ce este ca istorie, cum o vedem și cum o respectăm, așa va fi și ca viitor. Eu nu am ce să-i reproșez niciunui coleg. Am văzut azi un vot în Comisia juridică care-mi arată cine poate să aibă acest slogan: „Fapte, și nu vorbe!”. Nu comentez altceva, dar o să vă rog frumos ca, de acum înainte, când spunem ceva de la acest microfon, să facem și în comisie!

Și, pentru cei care nu știu, s-ar părea că ridicăm imunitatea pentru doi colegi, dar pentru al treilea nu ridicăm imunitatea, pentru că nu trebuie s-o ridicăm. Fapte, și nu vorbe!

Eu am să vă rog frumos pe toți, indiferent de culoare politică, să votați la vedere, ca să vadă lumea cum votăm și că acest Parlament