Vasile Mândroviceanu

Strategia de securitate naþionalã a României a suferit, în ultimul timp, o schimbare fundamentalã, prin faptul cã, pentru prima datã dupã al doilea rãzboi mondial, pune în centrul sãu cetãþeanul cu drepturile sale inalienabile, ºi nu statul. Prin urmare, principala problemã care apare în faþa Serviciului Român de Informaþii constã în gãsirea unui echilibru între dreptul colectiv de apãrare a siguranþei naþionale ºi a ordinii democratice ºi drepturile individuale ale cetãþenilor. În activitatea sa, Serviciul Român de Informaþii nu trebuie sã permitã încãlcarea sau limitarea drepturilor individuale ale cetãþenilor, ci sã gãseascã soluþii raþionale ºi logice în situaþiile în care unul din cele douã mari categorii de drepturi Ñ individuale sau colective Ñ trebuie considerat prioritar. Principalele drepturi individuale ce pot fi afectate în culegerea de informaþii sunt: dreptul la viaþa privatã, dreptul la libertatea de expresie. Limitarea acestor drepturi trebuie sã se facã, conform prevederilor legale, cu o autorizare prealabilã din partea justiþiei ºi în urma unei motivaþii temeinice cã potenþiala infracþiune poate afecta siguranþa naþionalã ºi cã nu existã altã cale de culegere a informaþiilor. Trebuie sã subliniem faptul cã Serviciul Român de Informaþii, în general, se conformeazã acestor cerinþe care, de altfel, se regãsesc ºi în recentele recomandãri ale Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei. Adunarea Parlamentarã a Consiliului Europei recomandã, în plus, un lucru foarte interesant, ºi anume: obligarea serviciilor de informaþii interne de a informa persoana care a fost supusã unei operaþiuni de ascultare telefonicã, dacã la sfârºitul acesteia nu s-a constatat vinovãþia. Se eliminã, astfel, solicitãrile mai puþin fundamentate ale serviciului de informaþii, ºi, lucrul cel mai important, se evitã o eventualã înþelegere între reprezentanþii justiþiei ºi serviciului pentru declanºarea unor asemenea acþiuni, în scopuri colaterale. În perspectiva aderãrii României la Uniunea Europeanã se impune punerea în concordanþã a reglementãrilor interne cu cele internaþionale. Adunarea Parlamentarã a Consiliului Europei recomandã ca serviciile de informaþii interne sã fie organizate ºi sã funcþioneze pe baza unor legi naþionale adoptate de Parlament prin procedurã legislativã normalã ºi publicate integral. Serviciul Român de Informaþii îndeplineºte aceste condiþii, dar nu trebuie trecut cu vederea cã atât legea sa de organizare ºi funcþionare, cât ºi legea siguranþei naþionale din care derivã sunt elaborate înaintea Constituþiei, ºi nici pânã în prezent n-au fost puse în concordanþã deplinã cu prevederile acesteia.

Serviciile interne de informaþii trebuie sã aibã numai misiunea de a proteja siguranþa naþionalã, de a combate toate ameninþãrile vizibile ºi reale la adresa ordinii democratice, a statului ºi societãþii. Obiectivele economice sau lupta contra crimei organizate pot face obiectul misiunii serviciilor numai dacã acestea reprezintã un pericol real ºi prezent pentru securitatea naþionalã. Serviciul Român de Informaþii are preocupãri importante în aceste domenii, tocmai datoritã faptului cã ele reprezintã pentru România factori importanþi de risc. Serviciul Român de Informaþii nu desfãºoarã activitãþi economice importante care sã constituie surse de finanþare extrabugetarã. Fosta regie autonomã RASIROM s-a restructurat ºi transferat la alte ministere, rãmânând în sfera serviciului numai fosta unitate PROTECNOS, strâns legatã de atribuþiunile ºi competenþele sale. Se impun, însã, aici, douã observaþii importante ºi anume: