Pető Csilla Mária

„Strategia educațională a Guvernului, în criză de alternative”

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică de astăzi se referă la alternativele educaționale. Acestea sunt variante de organizare școlară, care propun modificările unor aspecte legate de formele oficiale ale activității instructiv-educative.

Există o altă modalitate de abordare a procesului educațional, anume aceea a pedagogiei de reformă, care are atenția centrată pe copil, pe progresele sale. Tot pedagogia de reformă introduce ideea învățării prin acțiune, învățarea autonomă și individualizarea programului educațional. În acest sens, pedagogia de reformă internațională ne oferă mai multe alternative educaționale, alternative abordate, dar nu îndeajuns exploatate din punct de vedere al continuității de către învățământul românesc – pedagogia Waldorf, _Step by Step_ , Planul Yena, pedagogia dramatică, Freinet, Montessori.

Fără a detalia în parte fiecare dintre aceste metode, putem afirma că, fiind concepute pentru a stimula un activism cognitiv autentic la elevi, acestea sunt, nu doar în viziunea mea, dar în primul rând a specialiștilor în domeniu, complementare cu cele tradiționale, alcătuind împreună cu acestea un continuum didactic, în măsură să confere învățământului modern avantajul unei sinteze a tuturor bunelor soluții încercate și validate practic.

Dacă învățământul tradițional a fost cea mai adecvată formă de educație pentru o societate statică, în care funcțiile, meseriile, profesiile, calificările aveau o structură de cunoștințe și abilități dinainte cunoscute, s-a afirmat că pentru epoca postindustrială a secolului al XXI-lea circa 75% din meserii, profesii ar fi încă necunoscute și trebuie a fi inventate.

În consecință, consider că un învățământ în care se pune accent pe rezultate ale achiziției și pe reproducerea unor abilități dinainte cunoscute, prin metode dinainte stabilite, care creează ierarhii, va trebui să fie modificat înspre unul care să dezvolte oameni care vor putea să învețe toată viața, să poată inventa și colabora pentru a se realiza în aceste profesii viitoare.

Cu toate avantajele pe care le reprezintă aceste forme educaționale, alternative și complementare deopotrivă, acestea nu se regăsesc sub nicio formă în strategia de învățământ a Guvernului actual. Asta în ciuda faptului că mulți părinți care au avut copii în clase _Step by Step_ , învățământ primar, și-au exprimat dorința de a continua acest sistem și în ciclul gimnazial. Este adevărat că se aplică unele

dintre aceste principii alternative în ciclul gimnazial, însă răspândirea la nivel național a acestor forme educaționale nu este încurajată.

Având în vedere experiențele în domeniu ale sistemelor de învățământ din Uniunea Europeană, faptul că realitățile sociale reclamă un mod flexibil de abordare a principiilor educative tradiționale și considerând că abordarea aceasta se regăsește în oferta pedagogiei de reformă, îmi pun întrebarea: care este motivul pentru care Ministerul Educației, Cercetării și Inovării nu este preocupat de introducerea formelor alternative de învățământ în ciclul gimnazial?