Marius Iriza

Sub pretextul că Furnalul nr. 2 este postat într-o zonă care împiedică dezvoltarea normală a Combinatului Siderurgic Reșița, se dorește cu multă ardoare ca singurul furnal din oraș rămas în picioare să fie pus la pământ.

Trebuie amintit că, în data de 12 decembrie 2004, la ora 16.33, Furnalul nr. 1 a fost aruncat în aer. La puțin timp, în jurul acestui eveniment s-a creat o legendă. Conform acesteia, în curtea bisericii catolice din vecinătatea furnalelor au existat doi platani, botezați după numele celor două furnale reșițene construite în 1771, Franciscus și Josephus. În vara anului 2004, unul dintre platani a trebuit tăiat, pe locul lui fiind amplasată o cruce. Se spune că platanul a simțit sfârșitul furnalului frate.

Legenda, chiar dacă la o primă vedere pare irelevantă, demonstrează însă atașamentul populației din zonă față de aceste monumente ale istoriei siderurgiei românești.

Furnalul a creat o aprigă dispută în municipiul Reșita. Pe de o parte, se află conducerea Combinatului Siderurgic Reșița, care dorește demolarea acestuia, iar de cealaltă parte se află o mână de oameni, foști ingineri, actualmente pensionari, adunați într-un grup de inițiativă, care doresc păstrarea fostei instalații de obținere a fontei și transformarea acesteia în muzeu. Costurile unei astfel de investiții sunt relativ mari, dar acest simbol al orașului nu trebuie să dispară.

Reșița nu mai este de mult un punct important al siderurgiei europene, orașul supraviețuiește de pe urma renumelui creat în vremurile bune și poate (trebuie luată în calcul și o astfel de variantă), în timp, vom rămâne numai cu istoria.

Ce vom răspunde copiilor sau nepoților noștri care ne vor întreba despre istoria siderurgiei reșițene sau despre monumentele care ar fi trebuit să supraviețuiască timpului? Le vom arăta poze, machete? Le vom spune că am asistat nepăsători la distrugerea a ceea ce a mai rămas din „Cetatea de Foc” a Reșiței sau vom face o ultimă încercare de a salva ce a mai rămas din istoria acestui oraș, despre care odinioară, într-un timp în care uzinele orașului erau numite „Florile de foc ale Reșiței”, elevii învățau la școală în ciclul primar?