Mihai Aurel Donțu

„Succesul de zero puncte al președintelui Băsescu la Bruxelles”

Săptămâna trecută a avut loc la Bruxelles unul dintre cele mai importante evenimente ale Uniunii Europene, în ceea ce privește viitorul economic al țărilor membre, pentru următorii șapte ani.

Astfel, reprezentanții celor 27 de state s-au reunit la Bruxelles pentru a finaliza negocierile și a ajunge la un acord cu privire la resursele acordate pentru UE până în 2020. Acest summit, considerat a fi unul extrem de dificil, deoarece, pentru prima dată în istoria UE, a avut loc o reducere drastică a fondurilor alocate, este unul crucial pentru viitorul Europei.

În acest context tensionat, liderilor europeni li s-a cerut să renunțe la egoismele naționale, pentru a se putea încheia un acord rapid, care să aibă, în primul rând, rolul de a alimenta bugetul european cu suficiente resurse, pentru a finanța investițiile creatoare de locuri de muncă, până în anul 2020. Deși nouă, românilor, ne spune altceva, președintele Băsescu este cel care a cedat primul acestei solicitări și a

uitat subit că interesul vital al României la acest summit era să obțină un buget cât mai mare, în comparație cu cel alocat anterior, pentru a putea astfel reduce cât mai rapid decalajele economice față de celelalte țări.

La întoarcerea de la Bruxelles, domnul Băsescu ne-a relatat triumfător că România a ieșit învingătoare din acest summit, deși cifrele aprobate pentru țara noastră sunt dezamăgitoare: în timp ce Polonia, țara care a avut o alocare de 70 de miliarde de euro în perioada 2007–2013, a primit cu 15 la sută mai mult, România, care a avut doar 33 de miliarde de euro alocate în același interval, a obținut doar cu 18 procente mai mult! Cu alte cuvinte, președintele Băsescu ne prezintă ca fiind alb pur ceea ce este negru! Adică, în realitate, România a obținut cea mai proastă înțelegere pe care putea s-o obțină.

Deci ce a câștigat, de fapt, România în urma acestor negocieri la nivelul UE, care ar fi trebuit să fie foarte ferm susținute de către reprezentantul nostru oficial, în speță, președintele țării? Răspuns corect: nimic! Niciun avantaj financiar, doar o tăiere substanțială a fondurilor alocate în proiectul european de buget prezentat anul trecut.

Deci ce ne așteaptă pe noi toți, românii, până în 2020, ca urmare a minunatelor „succesuri” obținute de către „marele nostru negociator”, domnul Băsescu, cel care s-a bătut cu pumnul în piept, tot anul trecut, că numai dumnealui știe ce are de făcut în context european, că este unicul care poate, cunoaște și chiar obține de fiecare dată avantajele supreme pentru România?

Este trist, dar simplu de descifrat: președintele Băsescu ne-a asigurat încă o dată, cu toate mijloacele din dotare, un viitor economic sumbru pe harta europeană.