Culiță Tărâță

Sunt convins că toți colegii mei au aflat, într-un fel sau altul, de prezența în România, la Cluj-Napoca, în urmă cu două săptămâni, a comisarului european pe agricultură, compatriotul nostru, domnul Dacian Cioloș. Domnia Sa a participat la lucrările Conferinței Consorțiului Universităților de Științe Agricole și Medicină Veterinară din România. Tema conferinței a fost una de mare actualitate: politica europeană agricolă comună și învățământul superior agricol. În paranteză adaug că în aceeași perioadă, tot la Cluj, s-a desfășurat și o altă manifestare de amploare – „Agraria”, cel mai mare târg de agricultură și industrie alimentară din România.

Cu permisiunea dumneavoastră, în limitele timpului ce-mi este alocat, aș dori să vă prezint, în rezumat, poziția înaltului oficial european în legătură cu tema anunțată.

Politica Agricolă Comună va trebui să răspundă, în viziunea comisarului european, pentru prima dată în istoria ei, nu unui model unic de agricultură sau unui model dominant, ci unei diversități de sisteme de producție. Cea mai mare provocare pe care o are de rezolvat noua reformă a PAC este diversitatea specifică a celor 27 de state membre. Reformele au făcut posibilă alocarea de fonduri pentru promovarea pe plan internațional a produselor competitive și de calitate, a inovației în domeniul agriculturii, precum și pentru dezvoltarea rurală, inclusiv pentru diversificarea economiilor rurale.

De la această constatare de ordin general, domnul Cioloș a concretizat: România trebuie să-și elaboreze o viziune proprie asupra acestui domeniu și a rolului pe care ar putea să-l joace în cadrul Politicii Agricole Comune. El a declarat la Cluj că PAC va acorda din ce în ce mai multă responsabilitate statelor membre de a promova politica ce li se potrivește, atâta timp cât respectă regulile și obiectivele Uniunii Europene.

România are nevoie de relansarea agriculturii, de o strategie bine gândită, mai ales de revitalizarea unor domenii agricole în care țara noastră poate face față, poate deveni competitivă, poate deveni unul dintre liderii europeni. Iar la acest capitol, aș nominaliza producția de vin, producția de cereale, dar și sectorul producției de carne, mai ales sectorul ovin.

Este necesar ca România să definească ce vrea să facă cu agricultura ei, în ideea că, în viitor, țările membre nu vor mai fi nevoite să ceară acordul Bruxelles-ului pentru orice schimbare care se dovedește viabilă și care se adaptează

specificității locale. Trebuie să insistăm pentru elaborarea de către țara noastră a unei strategii agricole pe termen mediu și lung, care să nu mai fie direcționată de la Bruxelles.