Ion Hadârcă

Sunt Ion Hadârcă, reprezint Circumscripția electorală Vaslui, Grupul parlamentar al ALDE.

Tema declarației mele politice este „Masacrul inocenților – 25 de ani de la războiul de pe Nistru”.

Doamnă președinte al ședinței,

Doamnelor și domnilor senatori,

Săptămâna trecută am fost în vizită acasă, la Chișinău, și l-am găsit din nou îndoliat. Comunitatea de acolo a comemorat împlinirea a 25 de ani de la războiul de pe Nistru din 1992. Corect ar fi să spun: s-au împlinit 25 de ani de la

începutul unui război înghețat până astăzi, precum i se mai spune, „conflict înghețat”.

Țin să amintesc că încetarea focului în urma Convenției ruso-moldave, semnată de Snegur și Elțîn la Moscova la 21 iulie 1992, prevedea introducerea forțelor de pacificare rusești, ceea ce însemna în fapt acceptarea angajării lupului pe post de paznic la stână. În realitate, convenția n-a garantat retragerea armatei agresoare din Transnistria și nici renunțarea la ocupație.

Tânărului stat independent Moldova i s-a impus atunci un război nedrept și inegal, în care forțelor ruse bine organizate și cazacilor mercenari le-au opus rezistență detașamente de polițiști ușor înarmați, voluntari și țărani din satele limitrofe, dar și tânăra armată națională, abia aflată în faza ei de botez, spre cinstea ei onorabilă. Ce a urmat a fost un adevărat masacru al inocenților. Totuși, fapta acelor eroi trebuie să rămână în memoria urmașilor!

Azi, în fapt, războiul și-a schimbat forma, nicidecum caracterul agresiv. După Crimeea și după Donbas, unui asemenea război i se spune „hibrid”. Armele lui principale sunt minciuna, dezinformarea, manipularea și agresiunea camuflată.

În 1998, aflându-se într-o vizită la Chișinău, președintele Dumei de Stat a Federației Ruse, Ghenadii Selezniov, a declarat în Parlamentul Republicii Moldova că armata rusă a avut scopul de a nu-i permite Republicii Moldova „să sară în brațele României”.

În felul acesta, demnitarul rus a recunoscut _de facto_ că la 2 martie 1992 Rusia a atacat Republica Moldova pentru a nu o scăpa din cleștele său de fier. Scopul era de a controla Republica Moldova în cadrul CSI în aceeași măsură în care a fost controlată în cadrul URSS-ului, adică total și totalitar. Calitatea de stat agresor a Federației Ruse, ne amintim, a fost oficial recunoscută de CEDO în celebrul proces „Ilie Ilașcu”.

Cu toate acestea, propaganda rusă încearcă să acrediteze în opinia publică internațională ideea falsă că în 1992 în Republica Moldova a avut loc un conflict interetnic provocat de naționaliști moldoveni, că rolul armatei ei este de garant al păcii.

În realitate, regimul-marionetă de la Tiraspol este folosit în tot acest răstimp de 25 de ani ca instrument de impunere în Republica Moldova a unui model de stat federalizat, în care entități teritoriale autonome sunt formate special pentru a obține, în alte condiții decât cele ale secolului XX, același rezultat: încorporarea a ceea ce a mai rămas din Basarabia în sfera de interese a Rusiei, blocarea apropierii ei de patria-mamă, România.