Nicolae-Vlad Popa

Sunt legate, le motivez împreunã. Da, da, asta voiam sã spun.

Este vorba de o chestiune pe care eu Ñ ºi nu numai eu Ñ am socotit-o inutilã, ilogicã, ºi anume, prinderea în textul legii a sintagmei ”divizarea totalã sau parþialã a partidului politicÒ.

În România nu a existat niciodatã o divizare a unui partid politic. Chiar dacã asociaþia, persoana juridicã, persoana juridicã comercialã, poate sã divizeze, existã un alt interes, în cadrul formaþiunii politice acest lucru nu poate fi realizat. ªi atunci, pe o logicã elementarã am cerut sã nu reglementãm un lucru unde nu existã nici un interes de reglementare.

Noi am putea aici sã discutãm, de exemplu, o lege privind protecþia balenelor sau a rinocerilor, dar nu facem acest lucru pentru cã nu avem interesul sã reglementãm un astfel de obiect.

Aici, într-adevãr, chestiunea este nu numai ilogicã, nu existã interesul de care vorbeam ºi, ca atare, am cerut eliminarea textului. S-au fãcut afirmaþii, dar eu nu cred cã un partid din România, pe calea hotãrârii conducerii sale, sã fie divizat. Nu este în interesul nici unei formaþiuni politice sã se ajungã la asemenea situaþie. Este o situaþie absurdã.

Eu nu cred cã pe aceastã cale putem intra în sfera absurdului reglementând ceva ce nu se va aplica niciodatã.

Din cauza aceasta am cerut eliminarea acestor texte ºi aceasta este motivaþia eliminãrii.